Andrei lucra la reprezentanța VolksWagen din minunata urbe. Cred că știai asta, dacă ai citit celelalte 10 episoade… iată! Într-o zi, o doamnă/prietenă/cunoștință, care lucra la o fundație îl sună. Că avea nevoie de 3 dube, echipate complet pentru persoanele…
Etichetă: garsoniera de la 10
Povestea aceasta le precede pe celelalte. E cumva de la începuturi… V-am promis că o să vă povestesc cum am cunoscut-o pe Manuela… Erau sărbătorile de iarnă. Perioadă care se deosebea de restul zilelor prin faptul că aveam mâncare din…
O seară obișnuită de joi. Adică alcool, un joc și foarte mult fum de țigară… Un rummy lejer, se desfășura, prietenește, în garsonieră. Eram faliți. Nu că asta ar fi fost un eveniment rar. Nuuu… Deloc… Formula clasică, adică Andrei…
”ia 2 cola, pâine, 4 kent scurt, 2 pateu. vin am luat” sms de la Andrei. Vineri la ora 18.00 Asta însemna că nu merge liftul. Adică nu mai ieșeam din casă până luni, iar vinul era semn clar că vine…
Știți că aveam un perete spart, un maldăr de gresie și parchet plus un vas de toaletă din ăla șmecher… Și sunt sigur că știți cât de mult spațiu este într-o garsonieră confort 2 dintr-un bloc construit fix în anii…
Garsoniera era în același hal de o bună bucată de vreme. Tentativa cu Nea Fane eșuase lamentabil, așa că aveam nevoie urgent de un meșter… Urgent, în termenii pe care îi percepeam noi la 25 de ani însemna în următoarele…
Dacă nu ați citit articolul anterior, deși nu cred că aveți o inimă atât de neagră, doresc să vă informez că garsoniera noastră iubită era era un dezastru. Unul din pereții de la bucătărie avea o gaură imensă din care atârnau…
O seară liniștită. Normală. Miercuri. Pe la ora 1…. Noaptea… Terminasem de jucat poker cu 2 vecini de pe palier. Băusem binișor… cam un litru de vin pe cap de jucător profesionist. Adică eram abțiguiți… Fumasem pasiv/activ vreo 4-5 pachete…
Lăsasem ușa de la balcon deschisă. Știam că dimineața soarele o să ne batjocorească trifazic ochii obosiți de nesomn și îmbibați în fum de țigară. Dar pentru că băusem toată noaptea, era un risc prea mare să stăm cu ușa…