Lăsasem ușa de la balcon deschisă. Știam că dimineața soarele o să ne batjocorească trifazic ochii obosiți de nesomn și îmbibați în fum de țigară. Dar pentru că băusem toată noaptea, era un risc prea mare să stăm cu ușa închisă… S-ar fi topit și rama de la televizor de la cantitatea de alcool care s-ar fi acumulat în garsonieră. Alcool pur în aerul respirat… cum spun specialiștii…Și cum stăteam așa mai mult adormit decât treaz, așteptând soarele ăla parșiv să ne fugărească prin cameră aud un zgomot puternic pe scara blocului. Apoi afară niște urlete, ceva sirenă de poliție, niște femei urlând a moarte și înjunghiere în carotidă.
Nu m-am mișcat. Am zis: ori visez, ori e ceva chestie care la un moment dat o să se termine. Am adulmecat ușor aerul din cameră, ușor pentru că evitam să-mi mișc creierul. Cei care ați fost mahmuri, grav, știți despre ce vorbesc… Deci am mirosit să văd dacă nu arde ceva. Asta ar fi explicat sirenele și urletele feminine… Nimic. Aer curat. Deci nici un motiv să deschid ochii…
Zgomotul de pe scară a crescut în intensitate. O armată de soldați din iad tropăiau pe scări. Ușa strâmbă din carton subțire nu putea opri tornada de zgomote, bufnituri, urlete și tropăituri… Era un vacarm de nedescris. În paralel zgomotele de afară creșteau exponențial. Sirena aia cretină îmi lovea creierul, exact cum o motocositoare lovea o cârțiță! Mortal! Nemilos.
N-am mai rezistat. M-am ridicat din 21 de mișcări liniare, fără mișcări bruște și am scos capul pe geam.
Ei, prieteni, priveliștea care s-a desfășurat în fața ochilor mei era năucitoare:
Erau vreo 200 de oameni în fașa blocului care strigau, urlau, dădeau indicații. O mașină de pompieri cu scara desfăcută încerca să planteze un pompier la un geam de la etajul 3. Pompierul încerca să deschidă un geam. Cred că vroia să intre în casă. Necâștigător.
– Sparge geamul! -Sparge geamul! strigau cetățenii!
– Nu sparge nimic. Încearcă să-l deschizi! contraatacau niște gospodine care priveau scena de pe balcoanele lor.
Pe scară acum se auzeau niște lovituri puternice, de parcă un troll jucăuș se instalase acolo și se distra lovind structura de rezistență a blocului. Simțeam loviturile în stomac. Eram mahmur, sper că vă amintiți…
Unde să te împarți? Era interesant ce se întâmpla afară. Dar ce era cu loviturile din scara blocului?
Am ieșit, îmbrăcat pentru această ocazie într-o pereche de boxeri, ca să văd dacă trebuie să părăsim imobilul. Poate începuse ceva război… sau ceva…
Pe scări era mai multă lume decât afară. Am întrebat timid ce se întâmplă…
– A murit tanti Maria. Aia bătrână de la 3… A chemat administratorul pompierii că nu mai răspunde de 2 zile… Săraca…
Acum sparg ușa…
Zgomotele proveneau de la două târnăcoape care loveau ritmic ușa femeii… Ușă care, cumva, se hotărâse să reziste…
– Săraca… era încă tînără…
– Da… nu cred că avea 70 de ani… așa o femeie de treabă… Ajuta pe toată lumea… Săraca…
– Dumnezeu să o ierte…
Pompierii se opresc brusc. Unul dintre ei pune o rangă metalică în cantul ușii apoi trage cu putere. Cu o pârâitură groaznică ușa se sparge în bucăți. Toate femeile își pun mâna la gură așteptând vestea sinistră. Pompierii intră în garsonieră… Un zgomot puternic de geamuri sparte se aude din locuință… Era pompierul de pe scara exterioară. Intrase și el în casa femeii… Prin geam… Apoi o liniște ciudată. Suspans.
O știam pe biata femeie… Ne mai salutam…
Un pompier iese cu casca în mâini… Toată lumea care stătea pe scară amuțește. Era o liniște că auzeai rugina cum roade caloriferele…
– Nu-i nimeni acasă…
– Apoi din neantul scării de bloc se aude o voce feminină :
– Dacă pe Maria o căutați a plecat la țară la înmormântare. A murit maică-sa… Dumnezeu să o ierte…
În 23 de secunde, pompierii au coborât din bloc, au urcat în mașină, au strâns scara și au părăsit curtea blocului…
Administratorul stătea nedumerit în fața ușii zdrobite și se scărpina încet în cap…
Dintr-o dată mi-am dat seama că mi-e rece la picioare. Eram desculț. M-am retras în garsoniera noastră de la 10… Ziua s-a scurs fără să se mai întâmple ceva notabil…
.
poza e de aici
Cat de tare !!!!
Ma gandesc totusi ca au mai fost multe cazuri asemanatoare , dar povestirea in sine creste intensitatea faptului mult mai mult . :)))))))
men – fara gluma, ai un simt al dramaticului foarte dezvoltat .. mai ales cand il contrastezi prozaicului..
te-ai gandit vreodata sa incropesti niscai scenarii la modul profi?
multi de prin domeniu spun ca e mare lipsa de asa ceva ..
serif, pentru mine , asta e o evadare. nu am nici timp nici chef sa fac asta pentru bani… ar dispărea plăcerea…
Din cauza faptului ca, de fapt..datorita faptului ca momentan sunt la birou si nu am proiecte, am inceput sa google-uiesc (cum spun corporatistii) si am dat de blogul tau. Bai, ce-mi place cum scrii! Bravo!
multumesc mult!