Andrei lucra la reprezentanța VolksWagen din minunata urbe. Cred că știai asta, dacă ai citit celelalte 10 episoade…
iată!
Într-o zi, o doamnă/prietenă/cunoștință, care lucra la o fundație îl sună.
Că avea nevoie de 3 dube, echipate complet pentru persoanele cu handicap.
Acum, nu știu dacă ai înțeles din celelalte episoade, dar în acest univers exista o singură forță capabilă să-l pună pe al meu la treabă: banii!
3 dube, de patrujdemii fiecare, însemnau niște comisioane babane.
plus că, mașinile care aveau nevoie de modificări se trimiteau la diverse firme. Cred că știi ca VW nu vinde decât mașinile standard. Dacă vrei scaune, rampe, geamuri suplimentare, tre să vorbești cu niște băieți. Ei, băieții ăștia dau bani faini agenților de vânzări la o comandă de genul ăsta. Toate planetele aliniate.
Lucrează al meu, sună, trimite mailuri, cere prețuri. Iese 78.000 bucata. euro.
Mno, stă al meu un pic și mai dă niște telefoane, mai trimite niște mailuri și reușește să le scoată la o sumă rotundă 83 de mii. Bucata.
Buun.
Trimite oferta, cu detalii, schițe, poze, omologări, certificări, mărturii de la alți clienți, recomandări, poze cu copii handicapați râzând din dube Volkswagen. Frumos în mapă, cu carte de vizită, profesionist.
Dă și un telefon, ca să fie sigur ca s-a primit oferta, face 2 glumițe. A doua zi trimite un buchet de flori și o cutie mare de ciocolată doamnei de la fundație. Doamna îi confirmă că totul e în regulă, Tăte planetele aliniate. Ață întinsă. Superb.
După 2 zile. sună doamna de la fundație.
Al meu tresare, bucuros. vreo 25 de mii de euro pluteau ireal prin cameră, rorindu-se
-Salut, Andrei. Am o mică problemă.
Roiul de bancnote de 100 de euro, dispar într-o negură neagră…
-CE PROBLEMĂ! strigă al meu speriat.
-Ah, nimic, nu te speria. Mai am nevoie de 2 oferte. Că așa e procedura de achiziții la noi la fundație. Poți să mă ajuți, sau să caut eu?
Andrei, înghite în sec, își desface un pic cravata să poată înghițitura să se deplaseze lejer…
-Te ajut, eu! Cum să nu! Nu are rost să pierzi vremea cu prostii din astea. Mâine ai ofertele! Nici o problemă! Stai liniștită!
Buun!
N-ai văzut mobilizare generală. Al meu avea nevoie de 2 oferte. Nu-ți dă nimeni oferte de genul ăsta. Că sunt prea mulți bani la mijloc. Așa că nu exista decât o singură soluție. Să le falsifice!
Așa că preț de o noapte, garsoniera de la 10, deveni centrul mondial al ofertelor pentru dube de handicapați! Imprimante, scanere, laptopuri, topuri de hârtie, cartoane, ghilotină… Și o lupă mare. Din aia cu bec… Lupa nu știu la ce ar fi fost bună, da omul era prea entuziasmat, așa că nu l-am întrebat…
Nu cred că ți-am spus, deși m-aș fi așteptat să înțelegi singur… Andrei nu prea avea probleme de morală. Mai ales când era vorba de bani…
Așa că într-o noapte, au apărut 2 oferte, bineînțeles mult mai scumpe. De la Mercedes și Iveco.
Bineînțeles, în mapă, profesionist, cu carte de vizită, cu poze color. Dar mai scumpe. Mult mai scumpe…
Sună, al meu, pe doamna de la fundație, doamna îi răspunde prietenește, verifică ofertele, toate bune și frumoase.
Stai liniștit, e ca rezolvată treaba, sunt doar niște formalități de îndeplinit.
Andrei mai trimite un buchet de flori și o cutie cu praline belgiene.
Apoi își ia liber, se duce la niște bișnițari, girează garsoniera și ia 5000 de euro împrumut. Își cumpără niște costume noi, 2 perechi de pantofi de firmă, niște cămăși obscen de scumpe și o pereche de schiuri de concurs. Își accesorizează organismul cu un ceas de aur și cu mărunții care i-au rămas pleacă 2 zile la un hotel din munți.
Să se relaxeze…
Buun…
Luni dimineața, directorul de achiziții al fundației, face o analiză a ofertelor, alege firma câștigătoare, pune mâna pe telefon. Și sună:
– Alo?
-Bună dimineața răspunde o voce de jună!
-Sunt Icsulescu de la Fundația BLABLABLA. Aș dori să vorbesc cu domnul Cârpaciu Liștenștain.
Femeia cu voce de nimfă, șede un pic, apoi, nedumerită glăsuiește:
-Îmi pare rău. Nu avem nici un coleg cu numele ăsta…
-Păi nu sunteți reprezentanța Mercedes?
-Ba da!
-Doamnă dragă. Io am o ofertă de la colegul dumneavoastră, Cârpaciu Liștenștain, și vă sun să vă spun că am hotărât să achiziționăm mașinile de la compania dumneavostră, deși am avut o ofertă mai bună de la concurență. Spuneți-i domnului Cârpaciu să mă sune când vine la birou. La revedere!
o mica greseala in master-planul lui…
putea sa convinga 2 colegi cu cate 100 de euro sa le puna datele pe cartile de vizita, asa ca back-up.
dar era grabit sa cheltuie bani imaginari
omul era sigur ca o sa castige…
nu vinde un ceas de aur?
Pai cred ca asta a fost ultimul episod…cu garsoniera.
aproape 🙂
clasic ..