Sindromul Winterstein-Bukowski-Plămădeală

Practic trebuia să avem discuția asta mai devreme, dar am pierdut un pic de timp încercând să-mi dau seama dacă e sigură treaba.

E sigură!

Apoi am ”ars-o” nițel încercând să văd cum împachetez chestia ca să nu sune foarte rău. După cum o să vezi n-am reușit…

Așa că o dau direct: am descoperit că am o boală. Nu știu dacă are un nume. S-ar putea să fie poate chiar un sindrom, ceva gen Winterstein-Bukowski-Plămădeală. Îmi imaginez că așa ar trebui să se numească, să-ți dai seama din start că e ceva sofisticat.

Ce-i mai trist e că nu există nici un tratament… Sau nu am aflat eu. Conform unor studii se mai atenuează manifestările pe măsură ce îmbătrânești și începi să urăști oamenii, dar de scăpat nu scapi niciodată. Stai să-ț explic să nu te pierd…

Sindromul Winterstein-Bukowski-Plămădeală se manifestă în felul următor: descopăr o chestie. Sau mănânc ceva foarte bun. Sau găsesc o sculă șmecheră. Mmo, până nu o recomand și altor oameni, până nu-i conving să-și cumpere, să guste, să o încerce și ei, nu dorm noaptea. Nu dorm!

Așa. Și ca să fiu sigur că dorm zilele astea, vă recomand să mergeți (dacă sunteți din baia mare) să încercați pastele de la Pastucci’s. Băi fratele meu! Sunt Dumnezeul pastelor din țărișoară! Vă jur, n-ați gustat niciodată ceva mai bun. Nu știu dacă e din cauză că-și fac ei și pastele acolo, pe loc. Sau că folosesc ceva ingrediente șmechere aduse din Italia. Sau modul de preparare. Habar n-am. Ideea e că sunt incredibile! Au o pagină de facebook, găsiți acolo mai multe recenzii. Si adresa. Si numarul de telefon.

Nu mai aveți nici o scuză…

Așa că m-am luat cu poveștile și uitam să vă zic: au suc ”all you can drink”. Chestie care e, iarăși, level 9000… nu?

Așa. Să-mi ziceți cum vi s-au părut! Mă bazez pe voi… 🙂 Că aș dormi și eu nițel…

așa. și ca să punem lucrurile în ordinea lor firească, postul ăsta nu e reclamă. e o recomandare, n-am primit bani pentru asta. Am mâncat paste la ei pe gratis că eu le-am făcut reclamele și barul și rafturile. Da io lucrez în fiecare săptămână în altă parte și nu mă prea auziți lăudând chestii, des. Asta așa ca să fim sinceri.

și ăsta-s io, când am dat cep la roata de brânză :)) mă cheamă oamenii că știu că mă pricep la tot felul de chestii… 🙂

6 comentarii la „Sindromul Winterstein-Bukowski-Plămădeală”

  1. am suferit si eu de treaba asta … dupa aia m-au injurat cativa ca nu le-a placut ce le-am recomandat … m-am vindecat de atunci … efecti acum pot spune ca I give zero fucks !!! fiecare sa isi dea cu capul de copacii lui …

  2. Stai bine ! Pentru ca am logoree si in scris(grav de tot!), sper sa ai oarece timp de cetit! Al meu, adica sindromu constatat de o domnisoara doctor-psihilog,ar fi… hipomaniacal! Tocmai trebuia sa schimb carnetul de conducere, am facut toate vizitele medicale pe bune, de curios, ultimu cabinet era asta ,cu ghinion ! Bat sfios la usa,intru normal, salut , sunt invitat sa iau loc pe o canapea(deja mi-a sarit primu nasture de la camasa, sa se vada paru de pe chiept, putin, foarte putin..)si..culmea ,ma scufund de jumate, era rupta salteaua sau ceva in zona aia…Ridic picerele instinctiv spre ceruri,dupa care ma pufneste un ras demential (cred ca de aici a inceput..) Domnisoara doctor,nimic, printesa ghieturilor ! Ma studiaza, scoate un formular din birou, si incepe a bifa pe acolo…Zice pe un ton grav:- Dvs.sunteti tot timpu asa,bine-dispus, chiar daca era sa cadeti pe spate de pe canapeaua mea ?? Io, inca influentat de lipsa arcului de sub fund,zic simplu ca suntem intr-o tara speciala, unde ,daca ai lua totul in serios, ai ajunge la sinucidere…M-a mancat pe mine sa scot duma asta, urmata imediat de inca o bifa pe foaia aia..
    Dra da din cap,asa condescendent, zice:-Da, e prezent ! Ma uit rapid stanga-dreapta, eram numa noi doi in incapere, despre cine putea vorovi duduia ??Si,urmeaza imediat:- Daca ati calatori cu trenu,in compartiment cu o doamna, ati putea demara chiar si o discutie cu tenta sexuala,asa fara sa va cunoasteti?Boala din mine, mi-o ia inainte :- Daca am eu norocu asta, bineinteles! Degeaba am io impresia ca glumeam, tipa bifeaza din nou…Continua asediul:- Si,daca ati fi prezent la o petrecere, intre prieteni sau nu (pe asta ultima am ratat-o,nu pot sa petrec cu neprieteni..), ati prelua rapid initiativa discutiilor, ati prefera sa fiti in centrul atentiei ? Unde n-am io norocu asta, am prieteni si mai guralivi ca mine,aia nu-si mai prelungesc carnetu de conducere,neam -veac ! Si,dupa bifa asta, deja am inceput sa ma ingijorez,si intreb ,ca omu :- Da, e grav, se ia ?..Nici un rid miscat pe fata de ceara,vine si decizia, aveti sindrom hipomaniacal, urmeaza bipolar (Aici, sa fiu sincer ,n-am auzit cu ,,o ,,,deja ma si vedeam cu doua fermoare la pantaloni)..Si amu,io cam ce ar trebui sa fac? -Nimic, o sa ma mai cautati ! Sunt io casatorit de o vreme,am vreo 1,70 m, da asa propunere inca n-am primit…Pune cu greu stampila necesara,dar …mentioneaza in paranteza sindromu…M-am speriat un pic, recunosc,multumesc de stampila, dau sa ies repede si o aud,asa,in ceafa, cum zicea :- 50 de ani !!Clatina din cap, bag sama ca aratam mult mai tanar,dar boala ma imburda si-i zic ,cu un picor pe hol deja:- Multi inainte, nu-i aratati deloc!Fuga pe scari, n-avea cum sa ma prinda,n-am luat o palma in viata mea..Ajuns acasa, intru pe interneti, culmea, avea dreptate duduia..Amu astept bipolaru,ala…

scrie! :)) simplu. cu contul de Wp, Fb sau Tw

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.