Ai văzut reclama asta la Mec? Asta adică:
Mă uitam la televizor, sper că mă vei ierta vreodată pentru asta… și mergea reclama asta.
Și primul impuls a fost să mă urc în mașină și să mă duc la mec. Nu ca să mănânc. Pur și simplu ca să cotcodăcesc la microfonul ăla. Jur. bine… poate si să gust un pic…doar un pic… Da mai mult ca să cotcodăcesc…
Apoi am zis că mai stau un țâr, parcă mă durea un pic spatele, eram și sătul că mâncasem o salată (!). Aveam și o cola din aia aproape înghețată lângă mine… De ce m-aș duce. Mai stau nițel, că parcă mă lua un junghi când mă întorceam de pe o parte pe alta și e un lucru cunoscut, dacă te ia cu junghi trebuie să stai întins un pic. Șiiii… am dat de un documentar fain și aia a fost.
Și cum ședeam eu, în stare postprandială, mi-am dat seama: dacă eram mai tânăr mă duceam. Am îmbătrânit! Acum 4-5 ani nu aș fi ratat o asemenea chestie… Pe jos m-aș fi dus. Dar acum… confortul, lenea… De ce m-aș duce? Ce aș câștiga din asta? Nimic. Poate doar un post drăguț pe facebook să mai vândă cetățenii sua niște reclame… deh…
Țin nevoia să precizez. Că dacă eram flămând mă duceam sigur. Pe jos. Desculț. Nimic nu m-ar fi oprit… da dacă eram sătul… are rost?
vorba lu’ Steve: ”stay hungry stay foolish”
Ai bani, mananci. N-ai bani, nu ti-e foame.
Servus. Mno, asta-i din categoria: nu te du la cumparaturi, flamand. O sa vii acasa cu multe prostii, pe care de altfel nu le-ai cumpara. Numa’ zic.