Răciturești

Am dus răciturile în cămară.

Pe una era să o scap. Pur și simplu mi-a alunecat din mână. Am prins-o cu un efort supraomenesc, din fandare, atent să nu scap celelalte boluri de răcituri pe care le aveam în mâini.

Da, așa e. nevastă-mea m-a avertizat: ”nu le poți duce pe toate odată…”

Normal că le-am luat pe toate odată.

Revin la scena dezastrului evitat.

Am prins bolul ăla la 3 centimetri de sol. Cumva magic.

L-am pus pe raft și când să ies aud răciturile vorbind:

-TU! zice răcitura din bolul chinezesc de la mama, pe care îl scoatem doar de sărbători. Era să cazi!

-Da tu! zice răcitura pe care chiar o salvasem. Ce m-am speriat! Uite! Toată tremur!