Întrerupem programul de poante, dume și șanfrenuri cu o știre care iese din scală atunci când măsurăm factorul de răceală… Expresia anterioară sună mai bine în limba în care a fost rostită prima oară, dar trebuie să ne mulțumim cu ce avem așa că o să trecem peste asta cu blândețe… Vreau să vă povestesc astăzi despre o chestie care nu e nici nouă și nici inedită. Dar care mie mi se pare foarte interesantă din alt punct de vedere. Grij că-ncep: Opera din Sydney a semnat un contract pe 2 ani cu Youtube (am vrut să scriu ”cu canalul” dar cred că era cucufonie…) contract care presupune transmisia Live a unui număr de 20 de concerte. Unde-i știrea o să mă întrebați…?
Vă explic. Opera din Sydney e una din cele mai mari/renumite/bogate scene ale lumii. N-au nici un stres. Sala plină, milioane de spectatori pe sezon. Grup! De ce să îți complici viața? De ce să dai gratis conținutul care îți asigură ție o parte din venituri. Pentru că, nu-i așa, cu toții știm că instituțiile culturale primesc niște lei și de la stat…
Well. din punctul meu de vedere, initiativa Operei din Sydney este nu numai îndrăzneață, dar pe lângă faptul că dovedește încă o dată (dacă mai era nevoie …) că oamenii de acolo sunt foarte destupați la minte mai face și un serviciu imens: oferă acces gratuit la cultură. Și până la urmă, dacă simplificăm discuția și trecem peste toate ideile preconcepute… asta trebuie să facă o insituție de gen.
Până una alta aștept cu optimism inițiative similare și din România. Pentru că ne tot plângem că lumea ascultă manele. Manelele sunt gratis iar biletul la un teatru sau la operă costă niște bani. Nu zic că ar trebui să dăm gratis lucrurile astea. Nici nu ar fi bine. Ar fi anarhie și mizerie. Zic doar că s-ar putea găsi o metodă simplă pentru a putea oferi celor interesați un strop de cultură.
Ne vedem în curând la primul concert… :)))
dacă articolul a fost prea serios, pot să pun niște înjurături…
hai ca te-ai scos cu ultimul rand:))