La mine-n zona aparusera mai multe sucursale de banci – din fiecare cate una. P-orma unele au inceput sa cam dispara cedand locatiile. In unele locatii, asa cum zici, s-au deschis farmacii. Da’ io zic ca-i normala trecerea – dupa ce ai luat un credit cu buletinu’ si p-orma platesti de te spargi, normal sa te apuce cu nervii asa ca o farmacie-i tot ce trebuie ca sa te linisteasca … sau o biserica, da’ atunci inseamna ca esti „linistit” rau de tot si iremediabil !
Si a mai inflorit ceva de atunci si pan-acu’ : jocurile. Ca tot românu’, dac-o duce rau sau nu prea bine, spera sa o „pună” la un loto, la un „bet”, niste bingo, o „foitţă”, ceva acolo ca sa-si mai ingroase contu’ (ala de-i da dureri de nervi, pentru care se deschide farmacia). Tot saracu’ are in cap sa dea „tunu'” la loto sau sa ghiceasca intre toate aranjamentele alea ale jmekerilor din circu’ asta violent de-i zice forbal. Sau macar la niste pacanele sa isi scoata si el de o ciorba de burta. Fara sa inteleaga ca de fapt, una peste alta, nu ai decat de pierdut, nimic altceva. Dar cum speranta moare ultima … da’ io nu cred asta cu speranta ! io cred ca prostia moare ultima …
Si pe urma chestia asta cu jocurile vine de se leaga frumos si de binecunoscutul chef de „nemunca” – adica mai bine pun x-uri, zornai pacanele sau scriu numere-n casute, decat sa ma apuc sa leg via … cum ? vinu’ ? las’ c-oi gasi io vin si far’ sa ma cocosez la vie … cum unde ? unde zicea Gaben, la carciumile astea de rasarira ca ciupercile dupe ploaie … acolo !
P.S. N-arata rau tema blog-ului, ba chiar bine. Da’ prea le schimbi, ca de fiecare data ma sperii ca am gugalit aiurea si uite unde-am ajuns :).
Click pe tveveu
Cam asa …
La mine-n zona aparusera mai multe sucursale de banci – din fiecare cate una. P-orma unele au inceput sa cam dispara cedand locatiile. In unele locatii, asa cum zici, s-au deschis farmacii. Da’ io zic ca-i normala trecerea – dupa ce ai luat un credit cu buletinu’ si p-orma platesti de te spargi, normal sa te apuce cu nervii asa ca o farmacie-i tot ce trebuie ca sa te linisteasca … sau o biserica, da’ atunci inseamna ca esti „linistit” rau de tot si iremediabil !
Si a mai inflorit ceva de atunci si pan-acu’ : jocurile. Ca tot românu’, dac-o duce rau sau nu prea bine, spera sa o „pună” la un loto, la un „bet”, niste bingo, o „foitţă”, ceva acolo ca sa-si mai ingroase contu’ (ala de-i da dureri de nervi, pentru care se deschide farmacia). Tot saracu’ are in cap sa dea „tunu'” la loto sau sa ghiceasca intre toate aranjamentele alea ale jmekerilor din circu’ asta violent de-i zice forbal. Sau macar la niste pacanele sa isi scoata si el de o ciorba de burta. Fara sa inteleaga ca de fapt, una peste alta, nu ai decat de pierdut, nimic altceva. Dar cum speranta moare ultima … da’ io nu cred asta cu speranta ! io cred ca prostia moare ultima …
Si pe urma chestia asta cu jocurile vine de se leaga frumos si de binecunoscutul chef de „nemunca” – adica mai bine pun x-uri, zornai pacanele sau scriu numere-n casute, decat sa ma apuc sa leg via … cum ? vinu’ ? las’ c-oi gasi io vin si far’ sa ma cocosez la vie … cum unde ? unde zicea Gaben, la carciumile astea de rasarira ca ciupercile dupe ploaie … acolo !
P.S. N-arata rau tema blog-ului, ba chiar bine. Da’ prea le schimbi, ca de fiecare data ma sperii ca am gugalit aiurea si uite unde-am ajuns :).