Ies din hala ca sa inhalez un pic de praf și de căldură înăbușitoare. Că mă simțeam prea sănătos. În fața halei o domnișoară – doamnă vorbea foarte încet la telefon. O neglijez că nu e politicos să deranjezi cetățenii care sunt implicați în conversații private. Dar ca să nu pară ciudat că am ieșit așa de nicăieri, zic să mă fac că am treabă. Pun mâinile la spate, sprijinite pe talie, fac un streching pelvisal și trag cu nesaț în piept praful și arșița sahariană. Exact ca un țăran care e ieșit pe marginea ogorului să asculte cum crește grâul. Și neghina.
Brusc, de nicăieri, un fel de câine din ăla Long Vehicle corcit cu un Shin -Tzu care suferea de albinism apare în scenă. Mă vede, io-l văd, el se așează frumos în fund eu rămân în poziția încordată că doar nu era să mă opresc din făcut sport… Și mă gândesc să vorbesc cu el. Așa cum te-ai fi gândit și tu. Că fix de asta are nevoie un câine.
Și dacă tot mă apuc de o treabă, să o fac temeinic. Nu? Așa că bazându-mă pe cunoștințele literare acumulate în ultima jumătate de secol, dau să-l impresionez pe animal. Emit:
-Ce faci Patrocle?
La care domnișoara-doamna care vorbea la telefon, pune gingaș o mânuță peste microfonul telefonului și tot cu voce scăzută, glăsuiește:
-Sunt cu mașina la reparat…
Vai ce bine am ras 😂😂😂
Buna asta, Şerif
Mno…esti minunat. Tocmai ce ma trezisem…din somn pt ca functionez pe fusul american si era sa imi cada telefonul din mana in cauza exploziei de ras provocata de finalul povestii. Multumesc pentru ca mi-ai facut dimineata superba!
Mulțumim,Mare Sheriff! Mi-ai schimbat ziua!Am inceput sa rad de una singură în stația de autobuz!