Am făcut o mică pauză de la muncă. Zic mică, că e mică. Din păcate, nu e și deasă. Că era vorba aia ”pauzele mici și dese, cheia marilor succese”. Ar fi și imposibil să fie o pauză deasă. Cred. Nu e ca și pădurea care poate să fie deasă deși e una singură? Nu? Adică mno, pădurea poate să fie deasă în alte țări, dar cred că ai prins ideea. Nu? O să zici ”da” în capul tău acum, felicitându-te că ești foarte dibaci. Doar că nu e nici o idee de prins. Că ele nu fug. Cred că stau în pădure, și cum la noi e rară pădurea, rezultă că le vede toată lumea. Și fix de aia dacă ai și tu o idee, simultan mai apar vreo 3 cetâțeni care se jură că au avut și ei aceeași idee… wow.
tu își dai seama ce se întâmplă în capul meu miercuri, la ora 12.00.
Fără să pun strop de alcool în gură. Azi… wow.
25 mai.
Johannis.
am făcut un mic test să văd dacă nu am ceva accident vascular.
Dar revenind, pauză, că mă dureau deja picioarele, că-s în papuci de la ora 5 dimineața. Alte discuții, o să le detaliem cu altă ocazie. mint. nu o să scriu despre asta niciodată. practic și aici mint, că am mai scris fix chestia asta acum câteva zile.
Și dacă fac pauză am zis să gust ceva, să recuperez caloriile distruse de munca fizică. Că psihică nu prea e azi.
Și slăbiciunea mea ( e funny că io-s plinuț și vorbesc de slăbiciuni referindu-mă la mâncare) e peștele la conservă în ulei cu helas (zeama din aia de lămâie într-o sticlă de plastic galben în formă de lămâie) și pâine prăjită.
Bun. Aveam așa. Pește în sos tomat. N-aveam helas, doar o jumătate de lămâie care se despărțise de cealaltă jumătate de lămâie într-o seară în care ne-am sfădit cu niște Corone. Sau Corona-e. Sau Corone-i. Că nu știu cum se scrie pluralul. Beri. Așa. Beri. Și pâine, pâine aveam din aia bună de la Auchan. Este una mai bună la Kaufland da e prea departe de noi.
Pun pâinea la prăjit, ca să eficientizez procesul, că e bine să fim organizați și între timp desfac conserva, maltratez lăm, (că era doar o jumatate. dacă era întreagă scriam ”lămâia”) se prăjește pâinea și sare. Nu sare condimentul. Sare pâinea, că așa face aparatul ăla. Când termină de prăjit chestiile pe care le-ai băgat în el, are un fel de arc și le împinge în sus. Fac o paranteză, pe mine mă încarcă de energie pozitivă când le văd că sar așa zglobii, mă binedispune, sar și eu, e o veselie incredibilă la noi în bucătărie dimineața. Și vorbeam cu Yubi-Buby că dacă ești emo, își iei un toaster din care feliile cad pe jos. ca să te deprime și mai tare. îmi imaginez dialogul ”ai prăjit pâine?” ”da” ”și unde e?” ”sub frigider”
Deci pește, lămâie și pâine prăjită.
Dar pentru că noi suntem o familie mică avem un toaster foarte mic. care prăjește doar 2 felii de pâine care și ele sunt mici, că pâinea de la Auchan e mică pentru că ei susțin războiul din Ukraina. așa că cele 2 felii s-au terminat când eram pe la jumătate. Și am mai pus 2 felii (te așteptai la asta?) și am stat, așteptând curentul să treacă prin rezistențele toasterului, să le încălzească și să-mi prăjească mie pâinea.
Și cum stăteam eu așa, am observat că soția mea mai avea 2 biscuiți cu ciocolată uitați pe masă.
Și nu poți să nu te gândești: oare… ce gust ar avea. Grețos, nu? Adică pește cu ciocolată? PEȘTE?! Bleah.
da. iubire. să nu uiți te rog să cumperi când vii acasă pește în ulei, helas, pâine și biscuiți cu ciocolată.
Știu că te așteptai să-ți zic ce gus au. iată. Au gust de biscuiți cu ciocolată cu pește și lămâie.
Hai că vă las că tre să sar un pic pentru că fix ce a sărit pâinea din toaster.
Cred că voi bărbații ar trebui să faceți o carte de rețete. Numai 3 combinații pe care mi le amintesc că le-a mâncat soțul: pufuleți sărați cu miere 🍯, mămăliga cu conservă de pește și pizza cu toate ingredientele din pizzerie inclusiv ananas și cred miere.
Fiul vine din urmă 😱
io mananc pufuleti cu ketchup. stiu… :))
Paine cu miere si cu ceapa rosie sau verde. Paine cu unt, pateu, rosii si dulceata de zmeura. Ficatei cu dulceata. Mamaliga cu sare, usturoi si dulceata de prune sau miere (nu imi plac pufuletii). Cartofi prajiti, dati cu piper, sare si cu miere.
Io când vin la tine și te ascult cum le zici așa, la flux continuu mă simt ca la terapie, zău!
Mi se golește mintea de ale mele și trece prin ea de-ale tale și mă mai și-nfundă râsul. Că nu știu mulți capabili să proceseze câtă informație cu subtilități lingvistice spui. Ai niște jonglerii de fac rebus într-una. Și așa … după 20-30 de min că nu ai tu mai mult timp când vin eu, ies afară din atelier și pornind mașina mă-nfundă iar râsul că am uitat câte poante voiam sa le povestesc consoartei din câte am auzit.
Ș-apoi tot așa …