Să rezumăm.

La mine n-a fost niciodată ”la prima vedere”. Dragostea, zic.

Nici n-aveam cum că doar mă vedeți cum arăt. Și vă spun cu mâna pe suflet (sau în apropierea lui pentru că din cauza stratului adipos nu pot să pun mâna foarte aproape de el…) că acum sunt în cea mai bună formă din întreaga mea existență. Nu mi se datorează, e doar mâna Mamei Naturi. Sau Lu Mama natură dacă ești manelist… Noi bărbații suntem mai urâți în tinerețe (zic mai mult de mine) și devenim nițel mai acceptabili ca aspect (nu vorbesc de mine) cu trecerea anilor.

Plus (expresia, nu partidul) că nu eram nici un copil cu bani. Sau ”de bani gata” ca să folosesc o expresie la modă.

Nu aveam haine scumpe sau frezuri elegante.

Aveam în schimb papagal. Nu pasărea… Eram tare-n vorbe… Da tare, nene.

Știam niște zeci de poezii (da știu, gay) minulescu opere complete, eminescu, păunescu, stănescu, coșbuc și alții. Citisem 90 % din cărțile care pe lângă bătăi, conspirații, înjunghieri, otrăviri, comploturi și uneltiri mai aveau și câte o poveste de dragoste rătăcită pe acolo. Stăteam binișor la glumițe, asta doar pentru că mă antrenam constant, la modul că aveam un carnețel în care îmi notam bancurile care mi se păreau mai interesante.

Repet. Nu-mi ieșea din ”prima vedere” (sună de parcă zic ”prima casă”) pentru că nu aveam nimic deosebit. Dar la prima vorbire vrăjeam. Fermecam. Făceam minuni :))

Dacă aveam posibilitatea să stau 10 minute de vorbă cu vreo jună, nu prea avea scăpare. Cred că simți modestia din vorbele mele… Eram, fără doar și poate un fel de Cyrano de Bergerac mai de la țară, cu nasul în limitele banalului, da care știa, printre altele să construiască un radio. Și care nu s-a îndrăgostit niciodată de vreo verișoară de a lui așa cum o făcuse, nu-i așa, vestitul francez…

Acu că tot vorbim, toate astea se întâmplau pentru că mă preocupa fenomenul și mai ales pentru că mă ”antrenam”. Pentru că v-am mai spus deja, de două ori, nu excelam la alte capitole.

Din fericire, văd că lucrurile s-au schimbat… Nu mă refer aici la mine., că io-s aranjat pe viață. Mă refer la cetățenii care abia acum se pregătesc să guste din dulceață. Și care nu mai trebuie să piardă niște ani din viață citind și antrenându-se la spus glumițe. Plus (+) că nici nu mai e sezonul. Adică nu cred că ar mai prinde mișcarea asta acum. S-au mai schimbat și căprioarele :)) nu mai pică așa ușor în capcană :))

Și cum vă ziceam și în articolul de săptămâna trecută: există deja un site unde poți să faci speed dating, on line, fără nici un fel de obligații și unde poți să-ți găsești jumătatea foarte simplu.

Site-ul e ăsta adică trebuie să dai un click pe site-ul e ăsta…

Te înscrii, frumos, acolo, și o dată pe săptămână se întâmplă minunea. O să vezi. E interesant. Sunt 25 de perechi, fiecare vorbeste cu fiecare timp de 3 minute. Apoi perechile se schimbă. Dacă vrei poți să prelungești discuția nițel. Și la sfârșit, dacă sunteți amândoi de acord primiți contactul celuilalt. Simplu și eficient. În fiecare joi se întâmplă din nou minunea.

Am mai vorbit despre asta în clipul ăsta.

În caz că ai ceva întrebări, dă un semn.

poza e de aici