La bloc.
Ședeam într-o seară cu doamna inimii mele în pătuțul conjugal și spre rușinea mea ne uitam liniștiți la televizor…
Așa. Recunosc. Noi, ca familie ce ne aflăm, ne uităm la televizor. Știu că te-am oripilat și că am pierdut din chimia și fizica care ne lega până acum, dar asta e. Trebuia sa afli cumva că am și eu defecte, ca orice suflețel de pe planetă.
Așa. noi 2 și tv-ul.
Brusc ea, adică doamna, strănută finuț.
Mă întorc drăgăstos spre ea, că ședeam oarecum paralel, hotărât să-i urez ceva drăguț… când…
-Sănătate Ramona!
Se aude o voce de bărbat dintr-un apartament vecin.
Mă uit uimit la nevastă, ea dă liniștitor din mânuță.
– E nenea Costi, de la 3… îmi șoptește minunata privindu-mă galeș în ochi…
– Aha, mă relaxez eu… Cumva ”făcea sens” că noi stăteam la 2… zic că poate o fi având dormitorul deasupra noastră…
– Nea Costi e plecat la țară! Se aude altă voce. Pe care o recunoșteam și eu. Era tanti Ileana de la 1. Ei îi recunoșteam vocea, chiar și așa, filtrată de planșeele de beton, pentru că avea niște frecvențe înalte în glas. Și eu, așa glumeț cum mă știți, dimineața când o salutam, tineam apăsat ecranul de la telefon ca să nu vibreze și să crape… Da, glume proaste de palier…
-Nea Viorel ți-a urat sănătate Ramona. De la 1. Și eu sunt Vasile de la 4, dacă nu m-ai recunoscut… Poate faci chef… hă hă hă…
-Da, chef! se bagă-n vorbă și tanti Corina de la parter…
N-am mai zis nimic… Am dat televizorul un pic mai tare, am dat drumul la apă-n duș și i-am trimis un mesaj Ramonei:
”Tre să ne mutăm de aici”…
Și așa a apărut proiectul #casaGaben :)))))
Ceva imi spune ca, dupa ce v-ati mutat in #casaGaben nu va mai uitati asa des la televizor din patutul conjugal. Semnat: Facebook
vai ce bun :))))))))