Amar. Sau acru. Oricum ceva rău. Nu?
Sicer să fiu nu am habar. Dar, răspunsurile de mai sus cred că sunt pe placul majorității românilor. Adică sunt sigur că mulți cetățeni și-ar dori să fie rău. Gustul adică. Grețos, insuportabil. Un fel de pedeapsă pentru că ai dat atât de mulți bani pe o sticlă de de șampanie.
Da, cred că invidia e de vină și în cazul ăsta.
Și nu poți să nu constați că noi, ca nație, am stricat chiar și invidia. Ne-am jucat cu ea și cumva s-a descentrat. S-a îndoit…
Dacă s-ar fi întâmplat în orice altă țară chestia asta, cetățenii ar fi zis: uite, cineva are 100.000 de euro pe care își permite să-i dea pe o sticlă de șampanie. Ce tare! Ar trebui să muncesc mai mult ca să-mi permit și eu o extravaganță de genul ăsta.
În România: Uite cineva are 100.000 de mii de euro de dat pe o sticlă de șampanie. O mizerie! Sigur a furat banii! Cât de cretin să fii să dai banii ăia pe o șampanie. Doar o bei și o piși în două ore! Care-i faza? Vrei să te dai mare să vadă lumea că ai bani! Ești un fraier, mai bine dădeai banii ăia la un spital sau la niște oameni necăjiți (ca și cei care comentează – nota autorului). Sta-ți-ar în gât! Ar trebui un control și inchis clubul ăla de fițe! Să vină ANAF-ul să vadă de unde are ăla atâția bani! Fraieri! Muncesc o viață ca să se dea șmecheri într-o seară! …
Ați observat diferența?
Dupa ce bei șampania aia de 100.000 de coco, sigur „te doare capul” vreo câteva zile..
te doare mintea, nu capu… :)))
„Ce tare! Ar trebui să muncesc mai mult ca să-mi permit și eu o extravaganță de genul ăsta. ” No shit boss… Pe bune? Crezi in afara de cocalarii care si-au comandat-o si cocalarii wannabe ( care n-au bani de trecut strada – da-si doresc si ei) intereseaza pe cineva sa munceasca mai mult ca sa-si permita sa dea 100.000 de eur pe o sampanie?
Da varianta – „nu am ruleta sa masor pana in locul in care ma doare de sampania asta” exista? Adica pur si simplu nu ma intereseaza prostii care dau 100.000 de eur pe o sampania si de prostii care viseaza la asa ceva…
da serif, da numa tu gandesti asa. sau inca o mana de oameni. si mie, personal, mi se rupe cati bani au si cheltuie niste baieti.
Pai serif… atunci se explica multe…
Dacă nu ai roabă să duci acasă ce mai rămâne după ce te faci mangă, tot degeaba. Le împrumut io roaba. 🙂
da. ar putea pune asta pe meniu.
Roaba e din partea casei. Tu cumpăra șampania, cheamă-mă și pe mine, și conduc eu roaba…
Salut, Gaben!
”Ar trebui un control și inchis clubul ăla de fițe! Să vină ANAF-ul să vadă de unde are ăla atâția bani!”, zici ironic.
Și eu vin și zic că banii nu-ți cumpără clasa. Că bogații din lumea civilizată umblă îmbrăcați neostentativ și nu se rup în figuri în cluburi publice. Și de ce-ar face-o, când pot să-și permită să închirieze o stațiune întreagă și să nu se streseze cu paparazzi. Că poate bogații ăia care au și oleacă de clasă nu țin neapărat să apară prin revistele de scandal și la emisiunile de tâmpire în masă.
Și eu nu simt invidie față de ăștia. Ci furie. Cine-s ăia? Rechini imobiliari? Ăia care obțin AC-uri pentru bloc cu 3 etaje și fac ditamai turnul? Ăia care micționează pe spațiul verde să-și mai facă o clădire de birouri urâtă cu spume? Ăia care construiesc rezidențe din carton presat și le vând la preț de loft în Manhattan? Tot soiul de ciocoflenderi de aici și de aiurea cu lanț gros la gât, frunte până la ceafă și 1000 de cuvinte în vocabular care ”se descurcă, frățioare”? Ăia care-și duc beamveul pe plajă și scuipă semințe în capul celorlați? Ăia care aterizează cu elicopterul în parcare și pun în pericol mortal o mulțime de lume?
Bogații cu clasă sunt discreți. Poate sunt cinstiți, poate au ceva de ascuns…Dar ăștia care respiră ostentație nu se tem deloc. Și știm cu toții de ce. Și am știut și în noiembrie 2016.
Fuuu.
serif, am stat la masa cu un elvetian 3 zile la o pensiune si abia in a 4-a am aflat ca e multimilionar. si nu de la el. despre asta-i vorba
Toti facem comparatile prin prisma bugetului si posibilitatilor noastre. Dar va spun sigur, daca m-as lafaii in bani si eu as da 100.000 de euro pe sampanie pe mancare etc..
si eu, da nu ca sa ma dau rotund. eu as vrea sa vad ce gust are :))
Nu cred ca a gustat nimeni in Romania asa ceva totusi… http://www.revoblog.ro/cinci-zile-mai-tarziu-sampania-de-100-000-e-inca-face-victime/
http://www.revoblog.ro/cinci-zile-mai-tarziu-sampania-de-100-000-e-inca-face-victime/
Stirea a fost falsa 🙂 https://www.telegrafonline.ro/nicio-sampanie-de-100000-euro-nu-apare-pe-casa-de-marcat-in-cluburile-din-mamaia
Imi vin in minte doua variante: 1. Daca sampania a fost cumparata de unul care avea „decat” o suta de mii de euro si nimic altceva, va spune ca gustul a fost unul „puternic si amarui”. Pentru un penthouse nu-i ajungeau banii, nici pentru o masina de fitze, sau un iaht, sau un ceas de ceas…asa ca omul nostru sigur a baut de necaz :).
2. Daca a fost cumparata de unul care e blindat cu bani, gustul a fost deosebit. Poate i-a spus cineva o legenda, cum ca devii nemuritor daca bei asa ceva. (Off topic: oare un ceas mega scump dilata timpul, ziua are peste 24h?).