Mâncasem un număr de burgări de la un renumit fast food. Număr care, așa cum aveam să aflu nițel mai târziu, era un pic peste puterea de procesare a organismului pe care îl posed.
Așa. Și ca în poveștile cu asistați sociali care sorb relaxați câte o bere privind pompierii care sapă șanțuri, exact așa se întâmpla și cu creierașul meu care privea relaxat inima, ficatul, plămânii și pancreasul ce ședeau înghesuite, vai de mama lor, încercând să rezolve, cumva, problema locativă…
Și, pentru că pe el (pe creer*) nu-l stresa nimic, de obicei avea tot felul de idei, una mai zglobie și mai creață decât decât cealaltă. De exemplu: ”nu mai mânânc niciodată” sau ”dacă scap acum, jur, țin post negru 6 zile.” sau ”o să mă duc la sală”…
Din astea…
Eh, dragi moșului, de data asta, creierașul meu a venit cu o altă idee, mirobolantă.
Gen: ”ce ar merge acum o salată…”
Știu! La fel m-am gândit și eu…
N-am de lucru și scriu ”ideea” asta pe facebook.
Nicoleta, șefa salăților din țărișoară, vigilentă, vede ce am scris și începe o discuție pe contre. Eu care eram incapacitat ca un piton care înghițise un ren, n-am putut să o contrazic foarte energic, pentru că, așa cum v-am mai spus, eram foarte preocupat să-mi mențin funcțiile vitale ale trupulețului.
Discuția a divagat, așa cum se întâmplă de fiecare dată și am ajuns la faza cu ”n-ai ambiție”. Gen…
Apoi, nu știu alții cum sunt, da io… când îmi zice cineva că n-am ambiție, din contră – mă ambiționez de numa-numa. Exact așa s-a întâmplat și acum, drept urmare am pus-o un pariu! Da, de nervi, la repezeală, așa bolnăvior cum eram, m-a pus Diana, zeița vânătorii și a păpădiilor să mă prind că mânânc 30 de zile numai salate.
30 de zile.
Salate.
Eu…
Fac o pauză ca să-ți revii din râs.
Da. 30 de zile, doar salate.
Și dacă mă țin, Eisberg, corporația la care prestează Nicoleta mea, donează 1000 de lei pentru #doneziMangajezi.
Acu, o să fiu sincer (ca întotdeauna) și o să recunosc că am stat vreo 2-3 zile în speranța că femeia o să uite și o să mă lase în pace. N-a mers, ieri mi-a trimis contractul, am semnat, că nu aveam alternative (dacă am zâs, am zâs) și din 1 martie sunt în cantonament.
O să mânânc 30 de zile doar salate.
Nu e așa de fun cum pare…
Dar, sper să rezist cumva…
Așa. O să te mai țin la curent, nu că te-ar interesa… dar mno, tre să mai scriu și eu pe blogul ăsta… :)))
Și eventual dacă vrei, poate vin și mâncăm o salată împreună. Pe bune. Scrie-mi ca te intereseaza și vin la tine la birou să mâncăm o sălățică… Aduc eu marfa, niște dresinguri.
Mai facem o glumiță despre ceafa de porc, din astea…
Am și vase, tacâmuri… Tot ce trebe. :)))
hai… Doamne Ajută!
Săracu de tine
să numărăm câte comentarii ai despre porc și preparate din porc.
Zeița vânătorii accepta și salata de boeuf?
Pai si in ce consta, serif, mai exact cura ta cu salata?! Salata la mic dejun, salata la pranz, pentru ca sa inchei apoteotic cu o salata seara?! Sau se mai accepta si un sos, o felie de paine, un iaurt, o cereala, ceva? Intreb pentru un prieten… :)))
Eu te astept la mine oricand. Poate se lasa si cu o donatie de la colegii mei daca le explici despre ce e vb,
Eu am înțeles ca salata cu orice nu doar salata deci am înțeles prost ? 😳😳