Fă Doino…

Ieri am aflat câte zile am trăit.

15.998. Atâtea aveam ieri.

Azi am 15.999.

Mâine o să am…

Dacă te intereseaza câte zile ai trăit, există un site care face calcule de genul ăsta.

Știu. acum te întrebi de ce m-ar interesa câte zile am trăit și cum de mi-a trecut asta prin cap.

Am aflat pentru că stăteam în pat, la amiază și mă gândeam câte zile din viață am dormit la amiază. Mi se părea că mă răsfăț. Da, cred că somnul de la amiază e un răsfăț. Și făceam asta pentru că încercam să dorm la amiază. Da, știu, e un pic încurcată treaba, da-ț explic pe loc.

Am lucrat toată noaptea, că trebuia să terminăm ceva, m-am culcat la 3 și m-am trezit la 6. Că aveam chestii de rezolvat. Le-am rezolvat, dar pe la 12 s-a constatat o distorsiune a unui degajament de m-a luat cu leșin. Așa că am decis că cel mai bun lucru pentru omenire e  să mă duc la somn. Și m-am dus. Dar înainte să mă văd (nu știu dacă e potrivită exprimarea) cu Moș Ene mă gândeam că eu, ca organism nu am prea dormit până acum, la amiază. Bineînțeles că excludem perioada 0-5 ani când am fost pus la somn cu forța. Excludem și zilele în care m-a prins amiaza-n pat pentru că băusem cu o noapte înainte. Nu-s puține… dar le excludem.

Și cum calculam eu așa, un val de ceață mi s-a lăsat peste mintiucă. Cifrele din căpuț au început să danseze zglobiu, la început a  fost  un flash mob lejer apoi s-a înhămat o horă circulară, fluidă. Nu puteam să nu observ că cifra 7 stătea, morocănoasă într-un colț și privea invidioasă cifrele care se distrau. Și atunci mi-am dat seama că  7 nu e o cifră prietenoasă. Deși noi oamenii și chiar și Dumnezeu încercam din toate puterile să o punem în valoare.  A ȘAPTEA zi creației a fost și ultima, cea mai faină, când am învățat odihna, lenea   și statul degeaba,  Albă ca zăpada avea ȘAPTE pitici, am decis, noi, ca specie, că ȘAPTE e numărul maxim de  minuni pe care planeta le poate suporta simultan și mai ales am compus melodia aia celebră ȘAPTE nopți și ȘAPTE zile.  Adică, măi nene, noi chiar am făcut eforturi… Și ea, cifra vieții, nimic.

Mă pregăteam să mă duc să-i zic vreo două chestii, când, așa, fără nici un semn prevestitor sună telefonul fix. Mi-am dat seama că e telefonul fix, pentru că mai sunase acum vreo 2 ani, brusc. Și cel puțin 5 minute am stat cu nevastă-mea să ne dăm seama ce sună. Că nu știam că avem telefon fix. Îl montaseră băieții de la RDS în spatele canapelei. A fost un șoc, credeți-mă. Tot răul spre bine, măcar acum știam ce sună.

M-am ridicat din pat, încet, ca să am timp să-mi termin blestemul la adresa celui care suna. Mi-a zis mie cineva că e rău să lași un blestem neterminat. Și spiritele astea care se ocupă de blesteme, au mult de lucru. Și când ai mult de lucru, mai vine și un blestem din ăsta neterminat. Ce faci? Ce pui în loc? Nu?

Am tras canapeaua, că hotărâsem împreună  cu doamna vieții mele să nu scoatem agregatul la lumină.

Mă întind după receptor, depășind cu mult limitele fizicii și a proprietății materialelor organice din univers, moment în care mă gândesc dacă există un campionat mondial de întins după chestii căzute după canapea. Clar că aș prinde podiumul. Agaț receptorul cu celulele epiteliale de pe buricul buricului degețelelor. Răspund.

-Aaaaaaalllllllooooooooooooooooooooo!

-Bună ziua! mă mitraliză,urlând, o femeie din aia care completează cuvinte la emisiunile alea de îți iau banii când ești beat și suni cu suprataxă ca să zici că litera care lipsește e ”litera legii”… aaaa… nu mi s-a întâmplat mie… mi-a povestit un prieten…

vocea feminino-hitleristă de la telefon îmi întrerupe șirul gândurilor:

– Vă sun de la gerwertc SHOP și vreau să vă prezint oferta noastră pentru cele mai noi modele de retwertwești de pe piața românească, care vin cu o reducere de 50% dacă cumpărați în următoarele 5 minute. Stați! 4 minute. Mai aveți doar 4 minute să profitați de oferta noastră! Nu-i așa că vă doriți să profitați ACUM de acest preț incredibil! Domnule…. Domnule… Aici Doina la telefon! Cu cine vorbesc?

Am stat un pic. M-am scărpinat într-o zonă exclusiv masculină, apoi calm i-am zis:

-Singură, fă Doino, vorbești singură…

Am înfipt receptorul între pernele canapelei și m-am dus agale înapoi în pat, preocupat să nu uit să sfădesc cifra 7 că nu participă la petrecerile din capul meu…