Îmi plac emisiunile de pe History, cu cetățenii ăia care cumpără unități de stocare. Traducerea e aproximativă. Că nu puteam să zic ”dulap de stocare”. Nu? Adică puteam… da…
Fac o paranteză: asta înseamnă, că da, mă uit la televizor. Știu. Najpa.
Îmi plac, nu pentru că sunt voyeur, ci pentru că mi se pare fascinant cum cumpărătorii (unii dintre ei) își dau seama de valoarea unui depozit, doar privind 2-3 obiecte. E impresionant. Un set de crose de golf poate însemna că proprietarul boxei era un om înstărit și că are lucruri de valoare. Folia cu bule poate însemna obiecte scumpe și un (fost) proprietar grijuliu. Din astea.
Și în funcție de detaliile astea, ei decid câți bani o să riște. Că e un risc acolo…
Mai există o emisiune, similară la Discovery cu niște retardați din UK, jur că mi se atrofiază creierul dacă încerc să mă uit mai mult de 10 minute. Jur.
Așa. Îmi place emisiunea cu o mică excepție: comentariile celor care pierd bani cumpărând aceste unități. Sunt nemulțumiți, că oamenii au păstrat chestii fără valoare. Se supără, îi înjură. Ba, acum câteva zile, unul blestema de zor că dăduse, ca un prost, o căciulă de bani pe o boxă care nu avea nimic valoros înăuntru. Și în opinia lui, cetățeanul care își pierduse, poate, toată agoniseala de o viață, merita să moară. Pentru că nu pusese în boxa aia niște obiecte valoroase. Înțelegi? Da. Ai dat faliment, ți-ai pierdut lucrurile, dar dă-te-n boală de ce nu m-ai îmbogățit pe mine? Ha?
k
Așa că mi-a venit o idee… Dacă aș avea o afacere cu storage (stocare, păstrare etc) io aș da chiriașilor, gratis, cutii de carton, dar aș scrie pe ele, înainte, cu un marker chestii gen: ”bijuterii aur” , ”veselă de argint” , ”lucruri valoroase”, ”tablouri scumpe”… Ar da bine la impresia artistică…