Mă sună omul din Bruxelles. Știu că nu v-ați așteptat la asta. Dar, am un om in Bruxelles.
Adică, în traducere liberă am un prieten acolo. Mai facem și afaceri împreună dar asta e cu totul altă discuție.
Zic …
– Șerif belgian, cum e viața în frumosul oraș?
Asta pentru că cetățeanul stă la 43 de metri de Molenbeek, cartierul unde șălășuiesc elementele celulelor teroriste.
el zice:
– Binișor.
– Poliție, armată, tancuri, sulițe și praștii pe străzi? Cum e sub asediu?
– Stai liniștit. Că nu-i nimic din ce apare la televizor*.
* o mică remarcă aici, românii din alte țări se uită la posturile românești de televiziune ca și cum ar fi acasă. Nu ca românii noștri care ”nu mai au televizor de 3 ani”…
– Șerif, da nu e grav acolo, nu e stres?
– Nu prietene, în afară de frizerie, toate sunt la fel.
Stau vreo 10 secunde și nu zic nimic. În primul rând pentru că sunt aproape ardelean și în al doilea rând pentru ca nu vedeam legătura. Poate că acolo se adunau teroriștii, poate acolo țineau bombele… sanchi… Nu-mi pica fisa. Oi fi ratat eu vreo știre… Întreb:
– Frizeria? Da ce treabă are frizeria?
– Stau arabii câte 6 ore la coadă să-și dea jos barba. Nu mai vezi un bărbos pe stradă. Toți sunt proasăt rași…
.
fain…
Ca-n bancul ala cu steluta care s-a facut punct 🙂
Din fericire au si o coloratie specifica asa ca degeaba isi dau barbile jos si nu-l lasa pe om sa se frizeze.