Mă opresc o secundă. Nu e important ce făceam. important e că m-am oprit din ce făceam. Și mi-am comandat o ciorbă țărănească. :))
Acum o să credeți că mănânc tot timpul. Nu-i așa. Și chiar dacă ar fi…
Ședeam relaxat pregătit să sorb cu nesaț din zeama dumnezeiască… era liniște… vântul adia ușor, mișcând leneș copacul din fața terasei…
Telefonul sună isteric, parcă mai tare și mai isteric ca niciodată.
Mă uit intrigat. Un număr de fix. București.
Las ciorba deoparte, întru în starea de vorbit la telefon. Răsuflu repede, de câteva ori, ca un halterofil înainte de finală la stilul smuls.
Răspund. O voce de bărbat care a consumat pastile tranchilizante pentru cai, îmi urlă în ureche:
– SALUT! SUNT MIHAI DE LA PRAKTIKER! LA MULTI ANI!
Retrag telefonul de la ureche. Stau un pic. Să-mi revin… Să înțeleg… Cine-i cretinul ăsta? De ce urla? De unde are numărul meu? La mulți ani? Nu-s nici Maria și ziua mea e peste 48 de ore … Ce căcat de metodă de promovare e și asta?
Am nevoie de ceva care să mă calmeze! Imediat. Mă uit la ciorba care aburea, nestingherită în farfurie…
Funcționează. Încep să mă calmez…
Apoi am început să-i urez eu lui Mihai, colegilor lui, oamenilor care l-au angajat, cetățenilor care au gândit, făcut și plătit mizeria asta, directorilor care au aprobat-o și nevestelor care îi suportă așa cretini cum sunt, numa lucruri de bine. La drum de seară.
Așa că, dacă în zilele următoare auziți că niște cetățeni de la Praktiker au suferit niște accidente dubioase să nu vă mirați…
Ah. Era să uit,
Mihai de la Praktiker, căca-m-aș în șapca ta!
Ei doar doreau sa te aduca in magazin sa ii injuri, dar cu ocazia asta vedeai si oferta de la setul de masa la reducere si nu iti puteai lua ochii de la el si il cumparai.
Pacpac au facut vanzare. Mihai oricum era unul angajat temporar.
Galbine (cum se zice la noi, la olteni), avind in vedere ca io citii articolul azi, opt noembre doomiisaispe, de Sfintii Misu si Gabi cum ar veni, iar tu te intitulezi si Gabriel, deci La multi ani!