Legendele Olimpului – partea a 2-a

Povestea noastră începe la mii de ani după ce zeii cei buni s-au retras pentru prima oară în înaltul Olimpului, zeii cei răi au coborât  în adâncurile infernului și vreo doi-trei zei mediocri au ales să o frece prin oceane… Din motive care ne scapă, zeii nu  s-au mai împerecheat cu oamenii în această perioadă, poate de frica bolilor cu transmitere sexuală sau poate pentru că ultimele încercări au avut urmări nefaste.

Totuși, deși aparent absenți, de sus, zeii mai interveneau, aleatoriu, în activitatea muritorilor…

Revenind la povestea noastră, în Elada oamenii o duceau bine. Zeii le lăsaseră soare din belșug. Ruine și temple cât vezi cu ochii… ulei de măsline și mai ales turiști! Mulți turiști… Foarte mulți turiști cu buzunarele doldora de bani.

Dionisos zeul petrecerii, al vinului și a beției era CEO. Șefu la bairam. Veselia și distracția curgea grup pe coastele bolovănoase ale țărișoarei. Iar  Hermes, zeul comerțului și al hoților, a decis că e mai bine cu hoții decât cu comerțul care generează taxe. Nu s-a supărat nimeni. Dimpotrivă.

Atena, care așa cum vă amintiți era zeița înțelepciunii și a meșteșugurilor, era ocupată cu alte chestii, drept urmare, elenii, au luat-o pe  ulei (de măsline).

Și s-au distrat ei ani buni, fără nici un fel de probleme, vinul francez curgea pe străzi, uleiul de măsline îl cumpărau din Spania, că era mai simplu așa, toată lumea era fericită, Atena fix banana, n-avea nici o treabă! Pe Hermes îl durea la bașcheții lui înaripați, politicienii furau, oamenii furau, fericirea era la cote maxime…

Într-o zi, grecii au intrat în panică. S-au gătat banii. Ca să-i calmeze, Dionisos le-a apărut la televizor, la oră de audiență maximă și le-a spus, cifrat:

”Beți și vă distrați, nu-i stres, eu plătesc! Și dacă nu mă descurc, am vorbit cu Merkel, zeița germană a comerțului, și ne ține ea spatele! Spargeți spartanii mei!!! Au Au Au”

Grecii au spart! Mai tare. Că altfel te distrezi pe banii altuia. Paranghelie!!!!

Hermes o ardea autist/emo… nici o implicare…

Banii s-au terminat din nou. Panică pe străzi. Din mulțime s-a ridicat un elen, Tsipras, care grăi maselor fremătânde:

– Eu, grecul ales, semieroul viitor, care de mic am fost atins în zonele intime de Afrodita, pot să vă rezolv! Alegeți-mă și eu îmi voi arăta aura divină germanicilor, ei se vor înclina în fața mea, ne vor venera și ne vor acoperi cu aur și bancnote de 500 de euro. Distracția o să continue multe mii de ani de acum încolo!

Și l-au ales.

Când să facă vraja incredibilă, Merkel zeul german, a venit cu ochelari de soare și  vraja s-a risipit în aer.

Și uite așa s-au trezit grecii datori vânduți. Și cu semizeul de carton, Tsipras, prim ministru. Exact ca la detergent. Două dezastre în unul singur!

Dar pentru că sunt un popor care au dat lumii filozofia, matematica și uleiul de măsline, grecii au stat ei un pic și s-au gândit și au găsit o soluție pentru ieșirea din criză:

Au început să demonstreze! În stradă! Că nu-i corect să dea ei banii înapoi! Să-i dea altcineva!  Că Merkel e de căcat! Că nemții îs fasciști!

Cred, că sperau să-i ajute Zeus… Dar se pare că Zeus nu vrea să-și strice relațiile de colaborare și respect reciproc cu Odin…

Așa că… grecii vor trebui să muncească ca să-și plătească datoriile.

Loki likes this…