Era anul domnului 1996. Cand spun domnului, mă refer, natural la domnul Iliescu. Fostul tovarăș…
Avem un mic magazin de electronice, în mirificul orășel natal. Vișeu.
Într-o zi frumoasă de vară l-am cunoscut pe Ilie. Vameșul din Suceava care venise în Vișeu să își cumpere o mașină de la Vasile Furnizoru. Cei care ați mai văzut clipurile mele știți despre cine vorbesc.
Pe scurt, că-i seară și tre să mă culc, Ilie avea nevoie de mine să-i dau kilometrajul la mașină ÎNAINTE! Cu 130.000 de km! Da ați citit bine! Înainte! Am executat lucrarea, am luat banu și pentru că eram jovial și comunicativ, Ilie m-a invitat să sorbim la ceas de seară o ciorbă de burtă, cu smântână și ardei iute. Pe banii lui!
După niște grăsimi saturate și total nesănătoase, acompaniate de vreo 4 duble de votcă, omului mei i-a trecut scorojeala și a devenit mai vorbăreț. Așa am aflat că își cumpărase mașina din Vișeu, ca să nu afle colegii cât a dat pe ea. Dacă un coleg avea impresia că el fură mai mult, risca să rămână fără loc de muncă. La felul doi, care întâmplător era o tocăniță de porc cu mămăligă, am aflat că omul avea bani mulți, dar mulți… și că nu putea să își cumpere mașină nouă sau casă mare. Ca să nu vadă șeful lui că are mai mulți bani decât el. Că risca să își piardă locul de muncă. La desert, niște papanași batjocoriți cu dulceață de afine, am aflat de ce am dat kilometrii înainte: ca să nu își dea nimeni seama cât dăduse pe mașină. DE AIA!
Când au venit scobitorile, Ilie ne povestea că face 3000 de mărci pe schimb, din care dă 1500 șefului. Și ăla strânge de la 14 vameși și dă și el șefului lui. Care strângea de la 500 de vameși și trimitea banii la minister… Așa funcționa sistemul… Ah… uitasem să vă relatez. 20.000 era intrarea în sistem… Adică să fii angajat acolo…
fain… Ne-am despărțit prieteni. Nu l-am mai văzut în viața mea. O fi plecat din țară… Și-o fi cumpărat vreo insulă… ceva…
În fine…
Mi-am adus aminte de povestea de mai sus când am văzut cum furau băieții la stația de taxare de la Fetești. 5500 de lei pe zi. Dădeau un bon valid la 10 mașini. Unul la 10! Nu furau 10%. Ei furau 90 % !!! 90%!!!
Absolut incredibil…
E îmbucurător că articolul se termină într-o notă optimistă, organele de control asigurându-ne că se va afla unde sunt banii furați.
Ca să economisim un pic de timp, cel puțin jumătate din bani ar trebui să fie la șefii lor… Nu poți fura în halul ăsta fără să știe șefii tăi! Pur și simplu nu poți! Doar mi-a explicat mie Ilie cum funcționează sistemul…
Din pacate lucrul asta se aplica in toate sectoarele economiei romanesti controlate de institutii. De la vamesi si pana la spitale povestea e aceeasi, iar acest lucru nu doar ca tine economia in loc, dar si evolutia tarii.
Pana la urma, i-au bagat la racoare pe vamesii din Suceava pt cativa ani, dar presupun ca merita sa stai la racoare vreo 3 ani pt o gramada de bani.
pai daca omul ducea (minim 1500 de marci) pe schimb, adica la 2 zile, inseamna ca facea vreo 22,500 pe luna. adica 270,000 pe an. 135.000 de euro. nu-i rau…
Hi, hi, hi! Foarte tare chestia asta, cred că este unic în istoria tărgurilor de mașini! La banii lui …..