Laptele de concert… Da, știu că sună ciudat, dar e o mare realizare a marketingului.
Acum câțiva ani, cetățenii care administrau sala de concerte a orașului Dortmund se confruntau cu o problemă. Nu venea lumea la spectacole. Cam ca la noi….
Doar că cetățenii (germani ca să nu existe confuzii) au stat ei un pic și s-au gândit ce ar putea face. Și au venit cu idea aceasta:
Laptele de concert!
Adică au dus orchestra sinfonică la niște ferme de vaci din apropiere și au cântat. Vacilor! Da, ați citit bine. Au cântat, live, la început, vacilor din ferme. Mai mult decât atât, în fiecare fermă au cântat opere ale aceluiași artist. Au împachetat dumnezeiește produsul și l-au vândut în magazine. Pe sticlă era trecut orarul sălii de spectacole dar, cel mai important, era numele artistului pe care vacile l-au ascultat. Nu mai trebuie să vă spun că s-a născut o întreagă polemică, care lapte e mai bun… Chopin… Vivaldi… Mozart…
Sala de spectacole a fost invadată de cetățeni, care erau întâmpinați cu un pahar de lapte rece. În locul neproductivei șampanii…
Un succes total!
Absolut genial!
Bun. Acum gândiți-vă că în timp ce voi citiți aceste rândurile, la televizor apar niște personaje care au mai puțină cultură decât vacile melomane din Dortmund… YEAP… niște vaci…
.
aveți și un clipuleț aici… dacă vă interesează…
Vezi… si eu care nu inteleg de ce se supara unele personaje cand ma adresez cu „Fulga!”.