Eram în clasa a 3-a. Sau a doua… nu mai rețin. e și normal…
Taică-miu primise de la un cetățean german cu care se împrietenise la ceva vânătoare, un ou din lemn. Da prieteni. Un ou din lemn, vopsit roșu. Dar vopsit atât de bine încât părea un ou normal. Nu știu ce vopsele foloseau germanii pentru ouăle lor de paște și nici de ce le vopseau identic cu oăule normale, ce metode de inducere în eroare a cetățenilor din RDG erau acestea, cert e că aveam un ou din lemn.
Cea mai tare chestie, în a doua zi de paște era concursul de ouă roșii. Mai era și stropitu, dar asta e altă discuție… Oamenii se adunau în curtea bisericii, prin fabrici, pe stradă și ciocneau ouă. Se făceau întreceri, se puneau pariuri… Era, o mare de oameni, ciocnitori de ouă.
Cred că este foarte clar că, și noi, pruncii, prestam aceleași activități…
Paștele nu era o sărbătoare recunoscută de comuniști. Așa că lunea mergeam la școală.
Înarmat cu cea mai nouă tehnologie în domeniul ouălelor roșii, m-am dus la școală cu oul meu și în 10 minute, eram, efectiv, campionul clasei. Rupeam! 5, 10 victorii! Oul rezistă! 15 ouă distruse consecutiv. Concursul se întrerupe și o comisie de specialiști verifică temeinic oul magic. Nimic de comentat. Concursul continuă! Circulau legende… Că aveam acasă o găină mare, care făcea un ou la 5 zile și de aia era așa de tare… eh… Mă îndreptam cu pași repezi spre finala pe clasă… Mă și vedeam încoronat, campion absolut… Legenda vie a concursurilor de ciocnit ouă… pluteam pe laurii victoriei… mai aveam nevoie de o singură victorie…
Mihaela era tocilara clasei. Era cu 2 palme mai înaltă decât mine și practic era un pic obeză. Era și urâțică. Dar toți băieții o priveam cu ochi galeși pentru că avea sâni. Da, prieteni, acesta e un criteriu care poate face un bărbat (sau un băiat în cazul nostru) să ignore toate chestiile negative la o fată. Nici nu-mi mai amintesc cum arăta. Sau cum o chema. Știu că avea sâni… Ăsta era un subiect tare de discuție atunci. Era singura din generația noastră care avea… Ne și lăudam cu asta în pauze… Voi aveți în clasă vreo colegă care să aibă sâni? Ha? Aud?
Revin. Concurs. Semifinală. Eu vs Mihaela. Lovesc puternic ascuțiș contra ascuțiș! Dacă nu știați oul avea două părți ascuțiș și rotunjiș. Nu puteai lovi decât părțile congruente, dacă le amestecai sau încercai să trișezi erai scos din concurs.
Lovesc. Oul Mihaelei crapă ireversibil… O lumină divină coboară pe umerii mei, un cor de 6 îngeri interpretează o horă veselă, și un spiriduș aruncă o găleată de pulbere aurie. Niște unicorni mov trec în zbor prin perdeaua de pulbere și ies pe geamul clasei…
Un plâns isteric oprește spectacolul divin. În clasă se face liniște… Fata se scutură puternic, convulsiv. Eu rămân consternat cu oul în mână. Neputincios… Încerc să-i spun ceva… Știi, un text, pe care învingătorii îl spun celor care ies pe locul 2… Ai fost foarte bună, am avut noroc, o sa fie și un an următor… din astea…
Mihaela, soate un urlet de animal hăituit, se repede la mine, îmi smulge oul din mână și dă puternic cu el de pământ… Știu că sunteți încă sub influența spectacolului cu îngeri și unicorni, dar vă rog să vă amintiți că oul era din lemn…. Așa că în loc să se zdrobească de sol, așa cum se așteptau toți muritorii care asistau siderați la scenă, a sărit ca o minge de tenis și după câteva ricoșeuri s-a hodinit, integru sub o bancă.
Privisem uimit scena, și mă pregăteam să scot un sunet admirativ la adresa tehnologiei germane care fusese folosită la vopsirea oului… Oul era întreg, nezgâriat…
N-am avut timp, pentru că Mihaela mă lovi puternic cu pumnul în nas… Acuma nu știu dacă ați avut vreodată nasul spart, dar e o experiență deosebită… Pe lângă asta, eram total uimit de reacția fetei… Ați putea să vă imaginați ce-mi trecea prin cap…
las un rând liber, ca să râdeți…
.
Nu-mi mai amintesc multe chestii, pot să vă spun că ”tovarășa învățătoare” a decis că e mai bine să mă duc acasă… Și pentru că pedeapsa nu fusese destulă, zeul concursurilor cu ouă roșii a convins-o pe mama să mă oblige să-i povestesc cu lux de amănunte ce s-a întâmplat… în timp ce eu simțeam că am un fier înroșit în nas… Da, erau alte vremuri… și nici nu cred că am convins-o… cert e că pe lângă nas, am avut și fundul umflat o perioadă… Deh…
morala…
să aveți sărbători faine. :))
poza e de aici
🙂 Nu pot să cred: ai îndrăznit să mergi la școală cu un ou din RDG? Hmmmmm, unicornii mov s-au răzbunat! :))))))))
🙂 🙂 niciodata sa nu-ti subestimezi adversarul, sper ca ai invatat..