Nu-l lasă UE. Doar ei îi dau mâncare…

Ceausescu-1989-colita-dantelata-550x4954 clasoare cu timbre. Unul dintre ele era cu  serii. Adică avea toate timbrele dintr-o ediție și o coliță. Colița era primul timbru din serie și de obicei nu era rupt din foaia în care fusese tipărit. Doar așa avea valoare. Erau fix 20 de serii. Mai aveam un caiet  plin cu ambalaje de dulciuri ”din Germania”. Și la ”piece de resistance” era o găleată cu carioci nemțești uzate, dar pe care le umplusem cu spirt medicinal. Ca să mai scrie…

Le-am dat pe toate pe o bicicletă Pegas. Ruginită. Strâmbă. Fără frâne, cu scaunul rupt și cu o culoare absolut imposibil de descris. Cea mai frumoasă bicicletă din lume! Prima mea afacere. Încheiată cu un succes răsunător după 2 săptămâni de negocieri istovitoare.

Am dus bicicleta acasă, mergând agale pe lângă ea. Puteam să urc pe ea,dar aș fi ajuns prea repede. Și aș fi ratat niște priviri, pe care eu le bănuiam invidioase, la acel moment…

Am sprijinit-o de gard și am spălat-o temeinic cu furtunul cu care udam grădina.  Apoi am șters-o încet cu tricoul de pe mine. Am curățat un pic și  lanțul plin de vaselină. Nimic nu mai conta… Am privit-o timp de o oră. Bicicleta mea… Atâta frumusețe…

Seara, chiar înainte să mă bag în pat, Tanti Lenuța, bunica lui Nicușor a venit după bicicletă. Pe fața lui Nicușor prin stratul gros de praf  se vedeau 2 dâre adânci săpate  de lacrimi. Semn că negocierile fuseseră dure. Nicușor mi-a adus înapoi toate comorile. Le-a lăsat pe trepte, s-a urcat pe bicicletă și a plecat. Am plâns 2 zile. O uram pe tanti Lenuța și pe Nicușor.  Mai ales pe Nicușor pentru că-mi rupsese toate colițele din clasor… Animalul…

M-am consolat puțin când a intrat cu roata din față într-un canal și a spart toată bicicleta. Daca nu era a mea să nu fie a nimănui! Dulce răzbunare…

După o vreme mi-a explicat ce se întâmplase… Nu l-a lăsat bunică-sa să facă schimbul! Ce putea să facă? Ea îi dădea mâncare. Și câte o bătaie din când în când… N-aveai cum să te împotrivești…

Mi-am amintit de povestea asta când am aflat că Ponta a vrut să scadă TVA-ul la alimentele de bază. Ba chiar anunțase că o să se întâmple… dar UE nu l-a lăsat. Până la urmă ei îi dau de mâncare. Și o bătaie din când în când. N-aveai cum să te împotrivești…

 

5 comentarii la „Nu-l lasă UE. Doar ei îi dau mâncare…”

  1. bine Gabene, faina povestire! si eu am avut cand eram mic o puscata de bicicleta verde, cadrul era de bicicleta 3/4, iar rotile de bicicleta1/2, de ziceai ca e de teren! dar mi-a placut si comparatia cu Ponta si UE! Romania nu prea mai e tara suverana si independenta, vrem, nu vrem.

  2. Alimente de baza? De genul: zahar, paine, ulei si cartofi??? Astea sunt „de baza”? Zahar si paine – cancer garantat si demonstart cu studii recente. Ulei- colesterol si multe alte boli. Sunt de baza. Domnule Gaben sunteti foarte simpatic dar rareori vorbiti in cunostinta de cauza

    1. prietene: de ce te iei de mine? daca asa a spus omul alimente de baza. eu vorbeam despre altceva si tu ma acuzi pe mine ca vorbesc in ecunostinta de cauza. esti pe langa subiect. bini di tat. discutia era despre o promisiune eectorala neonorata… :))) intelegi?

scrie! :)) simplu. cu contul de Wp, Fb sau Tw

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.