Rândurile de mai jos pot face parte din orice manual de istorie. Nu pentru că le-am scris eu… Pentru că o veți cunoaște pe Maricica. Tanti Maricica…
Fată de chiabur, persecutată puțin de comuniști tanti Maricica s-a căsătorit la 17 ani cu un ofițer. Ofițer care după vreo 20 ani s-a hotărât că i-ar fi mai bine alături de o fată de la țară pe care nu o durea atât de des capul. Dacă înțelegeți ce vreau să spun… Sunt sigur că acesta a fost motivul pentru că 3 ani mai târziu ofițerul nostru gestiona o companie de 4 prunci nou – nouți! Într-un zvâcnet de mândrie, Maricica noastră a reușit cu ajutorul unui avocat priceput să obțină o pensie de la ofițerul care îi fusese alături…Si o căsuță…Pentru că, nu-i așa, ea se sacrificase pentru familie… Trăise toată viața cu menajeră nu știa să facă nici măcar un ceai, așa că și pentru judecător decizia a fost simplă. Pensie. Deci, la 40 de ani, Maricica avea o casă în centrul unui oraș important din Moldova și o pensie care îi permitea să stea toată ziua la cafele cu prietenele ei.
Cel mai important lucru pentru o ”văduvă” de ofițer așa cum se recomanda Maricica, era moda. Și pe vremea aceea moda însemna orice fel de animal mort de la care se putea lua blana. Dihor, jder, vulpe… orice aninal era bun. Trebuia să ai măcar un guler de blană pe care să-l arunci neglijent peste palton. Căciula era deja un semn că o duci foarte bine. Iar o haină de blană era indicatorul clar al faptului că soțul tău era mare sculă pe basculă în sistemul comunist. Cred că înțelegeți că orice abatere de la aceste reguli era aspru pedepsită… Mai ales că femeile se reclamau una pe alta la securitate de se mira lumea… Circula chiar o gluma cu ”blana vecinului…”
Tanti Maricica era ofițereasă… avea guler și căciulă. Pe care le purta de câte ori avea ocazia. Mai ales iarna…
Doar că ura și invidia proletară aveau să lovească crunt la temelia modei românești…
Hoții prinseseră de veste că o căciulă de blană poate să coste și 3000 de lei… Adică un salar de inginer…Așa că de câte ori aveau ocazia, își infingeau mâna în căciulile femeilor și plecau cu tot cu ele. Cu căciulile adică… Încercările de fixare a mai sus pomenitelor căciuli cu agrafe și ace de păr s-au soldat cu niște smocuri pierdute din podoaba capilară. Așa că femeile au recurs la o ultimă soluție. Au pus un batic peste căciulă… Un batic! Înțelegeți? Un batic legat temeinic sub bărbie care proteja prețioasa dovadă a bunăstării doamnei! Nu conta că nu se mai vede căciula. Nici că purtai două chestii care în principiu făceau același lucru… Moda și mândria personală erau mai importante decât regulile de bun simț…
Bineînțeles că și tanti Maricica purta un batic. Peste căciulă. Așa cereau rigorile vremii… Și l-a purtat mult și bine… timp de 25 de ani. Până astăzi. Deși căciula de blană s-a uzat. Deși nimeni nu mai fura căciuli de blană, tanti Maricica purta aceeași combinație letală: căciula de blană și baticul de rigoare!
Și cum stătea ea înfofolită în stația de autobuz vede un tânăr îmbrăcat un pic mai fistichiu. Și-l întreabă:
– Tu de ce te îmbraci așa?
Ăla, stânjenit, îi spune:
– Așa e moda. Și râzând îi spune femeii să o incurce: Sunt hipster…
La care tanti Maricica, dă un pic ansamblul căciulă-batic pe spate, se scarpină ușor la rădăcina părului învinețit cu albastru de gențiene apoi conchide:
– Nu poate fi moda așa. Eu cred că ești puțin cretin!
Sunt incantat ca am cunoscut-o pe tanti Maricica ! :))
Cred ca moda e unul dintre cele mai eficiente instrumente de a manipula oamenii… dupa religie. 🙂
„într-o zi iată că veniră doi pungași care se dădură drept mari meșteri țesători și spuseră că ei știau a țese cea mai minunată stofă din lume.” – Hainele noi ale imparatului / Hans Christian Andersen
… si asa a inceput totul. 🙂
Imparati sunt multi!
Sa se-nteleaga! Aici nu discutam despre creativitate…
dicutam ce vreti voi 🙂
Femeie desteapta tanti Maricica asta! :)))