Boli profesionale.

M-am învârtit ce m-am învârtit într-o zi și am rămas fără mașină. Băusem o bere și trebuia să mă duc să iau un prieten să ducem niște desene la un client. Am luat un taxi și dus am fost. Am ridicat prietenul. (sper că ați înțeles că l-am luat de acasă…) și duși am fost. Doar că prietenul meu trebuia să-și cumpere țigări. Pentru că fumează. Un obicei foarte urât dacă mă întrebați pe mine… Așa că l-am rugat frumos pe nenea taximetristu’ să oprească la un chioșc de țigări. Lucru pe care l-a făcut… Doar că s-a oprit fix pe trecerea de pietoni. Da fix! Ne-am uitat unul la altu (aka eu cu prietenul meu) și am decis că da, asta e oprirea pentru țigări. Așa că omul a purces la cumpărarea netrebnicelelor piparoase. Eu am rămas în mașină.

Din spate au început să claxoneze 2 mașini. Care nu puteau trece de taxi. Taximetristul nici măcar o reacție. Claxoanele din ce în ce mai insistente. Nimic. Nici un mușchi, nici o tresărire. Nimic! Claxoanele se înmulțiseră  și nu se mai opreau. Ba am mai auzit și ceva îndemne spre mame și ființe mai mult sau mai puțin divine… Nedumerit îl fac atent :

–  Vă claxonează din spate…

– Da, și? Să stea un pic că nu moare nimeni…

Și nu s-a mișcat până prietenul meu nu s-a urcat în mașină. După care a plecat liniștit mai departe ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic…

Și am avut această revelație, pe care mă simt dator să v-o împărtășesc și vouă:

Taximetriștii nu aud claxoanele și înjurăturile în trafic. E o boală pe care numai ei o au. O boală profesională.

Așa că nu vă mai obosiți pe viitor…

Un comentariu la „Boli profesionale.”

  1. Pingback: Tweets that mention Boli profesionale. -- Topsy.com

scrie! :)) simplu. cu contul de Wp, Fb sau Tw

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.