.
pentru clipul audio dati un click pe PLAY…
Un coleg de la noi de la firmă a răcit. ȘI bineînțeles că s-a dus la doctor. Mai mult decât previzibil e că doctorul i-a prescris ceva antibiotice. Că la noi în țară și dacă ai oxiuri îți dă antibiotice. (asta am încercat să o fac să sune a glumă, și sper că la oxiuri să nu se recomandae antibiotoce…) Nici un fel de problemă, omul meu și-a ascultat doctorul. Și a cumpărat antibioticele respective, care sunt ceva foarte nou și foarte eficiente… Doar că erau exrtem de mari. Cam de mărimea unei nuci. Când le-am văzut m-am speriat:
– ce faci mă cu hidoșeniile astea?!
– Astea tre să le iau. tratament.
– Da’ așa de mari? sparge-le să nu te îneci cu ele…
– Nu se poate, trebuie luate din prima,
Băi frate, dar la cum arată îți trebuie un asistent (sau o asistentă) care să știe ceva resuscitări sau ceva hemlikuri din alea care să te scoată din necaz în caz că rămâi cu antibioticu-n gât! Poate le-or fi făcut pentru ăia care iau pastile de plăcere. Săi învețe minte! Dar ce or avut cu bieții oameni care sunt bolnavi. Ăștia ce fac?
Și nu cumva pastilele astea erau testate pe oameni? Ăia din grupul de test cum le-or înghițit?
Pana la urma e vorba de inginerie. De proiectare a pastilei. N-au scris 3+ ca da prost la marketing. Le-au facut mari si gata. Daca esti bolnav, mori. Daca iei medicamentele s-ar putea sa mori. Daca sunt mari, clar sunt si mai scumpe.
Dezvoltam aici o intreaga teorie a pastilelor. 🙂
Pingback: tratament candida