Deci. Există foarte multe studii referitoare la capacitatea animalelor de a prezice cataclismele. Sunt sigur că multe dintre aceste studii au fost făcute de către cercetătorii britanici… Ăia celebrii… Există chiar și legende. Și sunt sigur că punctul de pornire a acestor legende e istorioara cu gâștele. Povestea a început acum 2400 de ani când niște gâște au dat de veste că orașul lor este atacat de către gali. Adică au făcut zgomot. Romanii au prins de veste că sunt atacați și au reușit să salveze Capitoliul. Nu mi se pare o superchestie. Puteau să fie și niște șoareci în locul atacatorilor. Cert e că gâștele au fost declarate sacre și au fost plimbate în fiecare an prin oraș. Asta nu le-a ferit de cuțit și ca să vă dați seama cât de recunoscători erau romanii, după o vreme au început să îndoape gâștele cu nuci. Ei ziceau că le îndoapă ca să le mulțumească. Eu zic că vroiau să le îngrașe. Francezii au prins și ei mișcarea, dar pentru că nu știau despre ce e vorba, ei au îndopat gâștele cu porumb. Și le-a crescut ficatul. La gâște. Și așa a apărut foagra. Pentru intelectuali foie gras. Dar nu despre asta am vrut să vă povestesc.
Gâștele fac zgomot prin natura lor. Nu e nevoie de o hoardă de atacatori ca să pornească scandalul, asta e sigur. Mult mai interesant ar fi fost dacă ar fi făcut gălăgie niște râme. Sau niște șerpi. Asta ar fi fost chiar o ispravă de legendă. Dar nu vreau să combat astăzi miturile romanilor. Vreau să vă povestesc despre faptul că animalele chiar simt când se apropie un pericol.
Și pentru asta am să vi-l prezint pe Nea Zamfir. Nea e de la nenea sau domnul. Nu de la zăpadă…
Nea Zamfir e un om obișnuit de la țară. Muncitor. Dar cu o slăbiciune pentru alcool. Sau țuică. După muncă, omul nostru se oprește câteodată la crâșmă. Unde petrece 2-3 ore. Timpul nu e important. Ce e important e că Nea Zamfir iese întotdeauna din crâșmă abțiguit bine. Pentru cei care nu sunt familiarizați cu regionalismul vorbim despre faptul că omul e beat. Deși de felul lui e un om pașnic, alcoolul scoate la iveală un alt om. Violent și arțăgos. Nu se leagă nimeni de el. Tot satul îl știe. Îl lasă în pace. Confruntat cu lipsa asta de interes față de persoana lui, Nea Zamfir nu are altă soluție decât să se ducă acasă. Unde îl așteaptă soția lui. Nu vă îngrijorați. Nu o bate. Nu poate. Și nici nu aș fi scris despre asta. Că nu-mi place subiectul. Soția lui Zamfir e Ildiko. Ildiko e un pachet de 100 de kilograme de mușchi, nervi, fibră și tendoane. Foarte mobilă, rapidă și campioană la bătut cu mătura. Deci un oponent prea puternic pentru Zamfirul nostru alcoolizat. Și dacă la crâșmă, pe stradă și acasă nu are pe cine să își verse năduful ce poate face omul nostru. Se răzbună pe orătăniile din ogradă. Pe gâște. Și pe găini. Pe care le lovește cu piciorul de câte ori are ocazia. Cu sete. Pe principiul. Eu te-am crescut, eu te omor. Imaginaţi-vă zgomotul şi hărmălaia produsă de 10 gâşte şi vreo 20 de găini zburătăcite. Bineînţeles că povestea se termină cu intervenţia decisă a nevestei. Două, trei palme bine ţintite rezolvă imediat problemele.
Dar pentru că animalele pot să simtă când o să se întâmple ceva rău, de fiecare când Zamfir se târeşte de la crâşmă spre casă, gâştele încep să se agite. Găinile şi ele speriate de gâşte încep să se zbată… Să cotcodăcească, să dea din aripi! Ildiko observă comportamentul animalelor şi se pregăteşte. Are mai bine de 5 minute pentru asta…Se sufulcă încet… Se spală pe mâini, se şterge apăsat, pune prosopul pe umăr şi apoi se repede la Zamfirul care între timp a intrat în curte şi terorizează animalele. Două, trei palme, cum vă povesteam şi problema e rezolvată.
Deci v-am convins că animalele prevăd primejdiile?
.
.
V-am ţucat!
Super draguta povestioara 🙂 Multumim!