Că tot o dă cu ploi și cu averse însoțite de grindină și inundații incerc și eu să vă îmbunez cu o poveste din feciorie, perioadă în ca orice fecior umblam la fete. Povestea este mai lungă și foarte întortocheată, dar ca să vă câștig din prima, trec peste introducere și intru direct în subiect.
Deci. Eram la începtul unei relații cu o domnișoară (pe care o vom nota cu ” N ” în povestea care urmează, pentru că nu e bine să dăm nume)
N era cea mai frumoasă femeie pe care o văzusem până atunci. Și văzusem …
După vreo 3 săptămâni de plimbări, întâlniri, cafele și sucuri mă anunță fata că părinții ei pleacă tot weekend-ul din localitate. Și pentru că eram la început de relație ne hotărâm noi să facem prima noastră cină romantică. Da romantică, prietene, nu așa simplu. Adică lumânări, șampanie, mâncare gătită, costum, rochie de seară, tot tacâmul.
Sâmbătă seara. Costum, cămașă albă, cravată, pantofi de lac. Maxim ce puteam da. Fără mașină, că nu dădea bine să las mașina parcată toată noaptea în fața casei. Încărcat ca un asin cu plase și plăsuțe pline cu tot ce mi-a putut trece mie vreodată prin cap că poate fi de folos la o cină romantică. Pas lejer de plimbare că era vară și să nu mă năpădească nădușelile până ajungeam și eu la fată. După vreo 5 minute de mers lejer observ că se înorează amenințător. Grăbesc puțin pasul să nu cumva să mă prindă ploaia. Începe să ploaie mărunt, eu bag viteză că nu puteam să mă prezint la fată ud, nu? Și fraților când ajung la 200 de metri de locul unde urmau să mi se împlinească cele mai frumoase vise, chiar în mijlocul unui pod începe o ploaie torențială, da torențială de adevăratelea nu în glumă după care se pornește o grindină cum nu am mai văzut niciodată. Deci. Eu la costum, aranjat frezat, cu jdemii de pungi în mâini la mijlocul unui pod în toiul unei ploi torențiale cu grindină. N-am avut de ales. Am luat-o la fugă mai ceva ca un alergător la 100 de metri plat. Cred că nu mai e cazul să vă explic cum arătam, sau cum mă simțeam… Ajung la fată ud ciuciulete cu pungile găurite de grindină, cu buzunarele de la sacou pline de gheață și cu nervi întinși la maxim. Bat la ușă. Și ea deschide îmbrăcată cu o rochie neagră de seară, mulată pe corpul ei perfect, cu pantofi negri cu toc, părul prins în coc la spate, iluminată feeric de zeci de lumânări care ardeau în casă. EEE… Mi-au trecut toți nervii și m-am calmat instant, exact la timp ca să-i observ expresia de uimire. Înțelegeți ce aștepta ea să vadă și cum arătam eu…
Trecem repede peste secundele penibile, mă invită în casă și îmi aduce niște haine să mă schimb. Un trening albastru cu gri din acela plușat (proprietatea tatălui) și o pereche de ciorapi de lână croșetați manual de mama ei. Ne punem la masă, o masă din aceea lungă, fiecare pe o parte ea cu rochie de seară și super aranjată, eu ud ca o curcă, în trening și ciorapi de lână. După câteva minute N, cu enorm de mult bun simț îmi spune că se duce să se schimbe pentru că nu se simte confortabil în ținuta de seară. Și a revenit îmbrăcată într-un trening…
Seara a fost plăcută, nu s-a întâmplat nimic din ce ați fi vrut să vedeți scris aici, dar a meritat tot efortul. O amintire frumoasă.
De aceea de fiecare dată când văd la televizor știri cu grindina care devastează case și grădini pe mine mă pufnește râsul. Știu că nu dă bine când vezi ce supărați sunt oamenii care apar la știri, dar pentru mine grindina va rămâne pentru totdeauna o amintire plăcută… Sper că și pentru N…
A… Ce a gătit fata? Fudulii de porc…
Gabi, ce bine-am ras 🙂 foarte frumos narat! Pa,pa!!