Cum să faci bani crescând câini. Ce am să vă povestesc eu în continuare e cum poți să dai gherlă crescând câini. Un prieten de-al meu (și un fel de rudă foarte îndepărtată) s-a mutat din pitorescul noastru orășel în București. Da tată taman la capitală. Și acolo a prins din zbor mai multe afaceri. Prima a fost una cu câini de rasă. Și cum omul era decis să facă banul gros a făcut prima achiziție. Un buldog francez, o cățea mai bine zis de buldog francez cu părinți campioni și cu un biblioraft de acte. Că nici eu cu nevastă-mea nu avem atâtea acte la un loc și am și făcut niște ani de școală. Deci cumpărat una bucată buldog francez cu pedigre = 600 euro. Toate vaccinele, oliță, mâncare de campion, zgardă cu radar pentru purici, perie și șampon Loreal = 200 de euro. total investiție 800 euro. Cățea = 6-8 pui – 1 care îl dai la proprietarul masculului care prestează (masculul doberman presează nu stăpânul lui) = 5-7 pui * 500 de euro/stuck =2500 – 3500 de euro.
Păi vi se pare că există o afacere mai bună decât asta. Un profit de vreo 2000 de euro/șarjă.
Acuma dacă aveți curiozitatea să vă uitați pe google să vedeți cum arată pocitania asta de câine eu vă spun foarte sincer că nu aș da nici măcar 10 euro pe el. Dar nu toată lumea gândește ca și mine. Acum că a cumpărat câinele trebuia crescut până e gata de produs. Ce nu știa omul meu e că deși avea părinți campioni, potaia lui nu avea deloc cele 7 săptămâni de acasă. Adică își făcea nevoile unde îl apuca, plus că avea o ură de nedescris pe tot ce era din piele. Om sau cizmă. Sau canapea. Canapeaua a fost ultima pentru că după ce animalu a făcut un mic tunel prin mijlocul canapelei de piele, prietena omului cu câinele (proprietara) a făcut o ședință de calamitate. Ședință la care prezența animalului în casa fetei a fost declarată indezirabilă. Adică dacă nu scapi de potaie îți faci bagaju și pleci și tu! Astfel cățelul a ajuns să fie cantonat la țară. Adică la casa părinților prietenului meu. În Maramureș.
Altă viață. Aer curat, verdeață, natură, curte, găini tot tacâmul. Dar pentru că un câine de rasă nu poate dormi afară că are și el demnitatea lui si-a ales ca și loc de odihnă un fotoliu din sufrageria oamenilor. Nu poți să superi un cățel atât de scump, că dacă-l deprimi nu mai are chef de – mă înțelegi.
Deci cum vă spuneam omul meu locuia la București. Doar că într-o seară mă sună pe telefonul mobil. Conducea și era foarte nervos. Eu pe vremea aceea aveam o prietenă a cărui tată era medic veterinar. Unul dintre cei mai buni. Pe legea babelor de la noi. Deci sună omul că era pe drum spre casă că e bolnav câinele. Și trebuie să îl ducă neapărat la veterinar. Fain, nu? Ajunge al meu acasă (după 8 ore de condus) și apare cu câinele la ușa mea împachetat într-o cutie de papuci. Era ora 1 noaptea și de aceea a fost musai să mă târască și pe mine până la medicul veterinar. Că lui îi era rușine.
Din păcate cățelul a avut un sfârșit tragic. Adică a dat ortu popii (oare există și la câini ort?) pentru că avea coloana ruptă. Cum? Atenție aici:
A adormit pe fotoliu și în somn s-a răsucit și a picat în cap, cădere care s-a dovedit fatală. Deci 800 de euro + canapea + scandal cu fata + cărat câine la țară = zero.
De aici trebuie să tragem niște învățăminte
Dacă nu te pricepi nu te bagi. Nu contează câți bani pot să iasă.
Dacă tot îți iei un câine de fițe nu-l lași să doarmă pe fotoliu fără cască de protecție, coardă, genunchiere și asigurare full casco.
ceva ! zi tu acum