Fecior de pădurar. Așa ar trebui să mă prezint. Mama a fost învățătoare și s-a străduit, săraca, să bage în mine ”domnia și învățătura”. N-a reușit. Tata era pădurar. Inginer silvic pe hârtii. Dar pădurar în suflet. Ajunsese să muncească la un birou, pe bani frumoși… 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână. La Ocolul Silvic.
Într-o zi a venit acasă cu o pușcă și un dulap metalic. Nu-mi amintesc detaliile, dar îmi amintesc pușca. Avea 2 țevi și un mâner de lemn sculptat. Am privit-o atât de mult încât cred că aș putea să o recunosc și astăzi. Mirosea a ulei , a praf de pușcă, a pădure și a apă… Mirosea frumos. Sau cel puțin așa îmi amintesc acum…
Ai mei s-au certat aprig atunci. Tatăl meu renunțase la munca de birou și ceruse să fie mutat într-un canton. Adică să aibă grijă de o zonă de pe un munte. Pleca lunea și venea vineri sau sâmbătă noaptea. Poate nu cea mai potrivită alegere pentru o familie, mai ales pentru că salariul era mult mai mic. Dar el se născuse pe acel munte, tatăl lui fusese pădurar acolo. Și dacă ai trăit odată experiența aceasta e greu să alegi altă viață.
Am copilărit pe acel munte. Toate vacanțele, fără excepție. Și multe sfârșituri de săptămână… Am cules fructe de pădure, am dus sare la animale și am plantat copaci în pepinieră. Chiar dacă atunci mi se părea o pedeapsă, acum, privind în urmă mă gândesc cu plăcere la acele momente…
Îmi place muntele. Îmi place răcoarea pădurii. Îmi place liniștea.
Iar dacă simțiți același lucru ca și mine, vă rog să mergeți în Simeria. La parcul dendrologic. Știu că poate, acum vi se pare departe de ce am povestit mai sus. Dar nu e. Mie personal, mi-a trezit niște amintiri pe care le credeam pierdute, ascunse de frica betoanelor și a asfaltului… Veți veni mai bogați de acolo… Spiritual :)) Vă promit. Mergeți să vizitați acel parc și veți trăi niște momente unice. Nu mă refer la bogăția de specii. Și nici la suprafața imensă. Nici la lacurile pline de pește și nuferi. Veți trăi cele mai profunde momente de liniște pe care vi le puteți oferi.
Încercați. Apoi veți dori să cunoașteți cifre, date, povești, legende… Nu vă încarc memoria cu ele. Le veți căuta voi singuri. Cu certitudine. Eu am făcut-o deja :))
.
În poză e tatăl meu.
.
.
Vizită în HD 2013 este un eveniment organizat de Denisa , Sebastian Bârgău şi HD Travel. Proiectul este susţinut de Primăria Oraşului Simeria, Agenţia de turism TOC Internaţional, Best Hotel Hunedoara, Cred ONG, CastelulCorvinilorHD.ro, Webbusiness.ro. Partener media: săptămânalul REPLICA.
Fara sa te superi, dar chiar arata a padurar. Dar, daca ti-as arata o poza cu bunicul meu, ai spune fara sa clipesti ca e miner. Si aia a si fost pana la final. Oare in Maramu nu se poate implementa un parc din asta?
nu prea cred… aici oamenii sunt mai preocupati sa taie padurea, decat sa o protejeze…
Citind, m-am simtit eu padurar 😀 Frumos scris…
Chiar iti seamana, Eu am fost acuma 2 ani la Simeria si am vazut si parcul si ceva zimbri in Slivut-Hateg. Minunate amandoua. La mine in Timis stam mai prost cu muntii, dar speram sa ramana putinul ce il avem.
uite ce am scris cand am venit din timisoara. am fost la un tur acolo… https://gaben.ro/2011/08/03/timisoara-la-multi-ani/
Si tata a fost inginer silvic pana s-a saturat sa-l invarta cei de la ocol ca nu ies ei cu buzunarul plin si i-a dat in mama lor pe toti. A avut si nebuni care l-au chemat in tribunal pentru niste idiotenii implicand un canton(a avut mai multe, pe rand, si am fost in vacante la toate) pentru care nici macar nu era vinovat. Asa functioneaza orice tip de sistem la noi. Si deci asa cum spuneam s-a desteptat si a plecat. Si si-a facut propia firma. Acum el e patron. Cumpara paduri, are echipa lui care le taie, un prieten care transporta butucii, si firma la care vinde, Schweighofer, firma ce prelucreaza lemn. Deci, sfat pentru viata: cand nu e bine, iti bagi picioarele si pleci. Tata isi desfasoara si acum activitatea in Carlibaba, jud Suceava, la granita cu Bistrita Nasaud si la 30km de Maramures, si inca pleaca luni si vine vineri, sambata, asa ca eu stiu feeling-ul. Poate mai bine ca restul. Te inteleg Gabi, bine ca eu inca pot face vizite pe acolo:)
Frumos mai povestesti 🙂
Pingback: Parcul Dendrologic din Simeria - închistat în 1997 » Idaho un blog de Corina Georgescu
L-am vizitat de 2 ori, ultima oara luna trecuta. E superb! Va recomand, celor care iubiti ciclismul, sa mereti acolo cu bicicleta! Cand povestesti de tatal tau, imi aduci aminte de bunicul meu, inginer constructor, cu toata viata traita prin munti, la lucrari hidrotehnice, inclusiv la Bumbesti-Livezeni. Mi-a inspirat acelasi spirit, apropiere de natura si de munte. De la tata am deprins alt gen de invataturi insa cel putin la fel de importante si de curate. Asta incerc sa fac si eu cu baiatul meu, sper sa-mi iasa la fel de bine cum le-a iesit lor pentru ca, pana la urma, cea mai importanta mostenire pe care trebuie s-o lasi copiilor tai este educatia.