Undeva în Apuseni, departe de civilizație, poluare și zgomot este o cabană. Și vă rog să nu vă gândiți la o cabană cum vedeți în filme. E o casă, mare. Frumoasă. Ridicată cu mâna lui de un om gospodar. Și nu are confortul unui hotel. Trebuie să îți pui singur lemne pe foc, pentru că nu există încălzire centrală. La fiecare etaj este o baie. Cu tot ce-i trebuie. Dar una singură pe etaj. Nu ai baie în cameră. Trebuie să stai la coadă dimineața. Și dacă cei din camera de jos unde se bea și se mânâncă sunt mai zgomotoși o să se audă în camera ta. Dar… atunci când îi cunoști pe proprietari uiți de toate problemele. E o căldură sufletească de nedescris acolo. Te copleșesc cu amabilitatea și cu bunăvoința lor. Îi vezi cum zâmbesc părintește, cum se bucură de fiecare dată când pot să-ți fie de folos. Și chiar dacă au stat cu noi până în ore târzii din noapte, dimineața îi auzi trebăluind prin curte. Se bucură de oaspeți și fac tot posibilul să te bucuri și tu cu ei. La cabana lor. Sau la casa lor din munți. La Torogoata lui Toiuț. Așa-i place lui să-i zică. Pentru că după masă, Toiuț cântă la taragot. Cântă despre dragoste, despre dor și despre bucuriile vieții. Vă mulțumim pentru că ne-ați primit în casa voastră și pentru că ne-ați omenit.
Aoleu farfuriuta aia cu sarmale, smantana, carnati, branza, paine de casa.. imi lasa gura apaaaaa. Pe cuvant! Si peisajul.. superb de frumos. Foarte fain.
Pingback: Un weekend pe acoperisul lumii | dragosmone.ro
hmmm……. no ase de dimineata… vad farfuria cea……..hmmmm…. nu-i bine, …..ploua-n gura..
Pingback: Weekend la Torogoata lui Toiuţ | I'm diggin' it
Pingback: Torogoata lui Toiuț. Ziua 2. #gospodăria « blogul lui eugen
cum poa’ sa arate farfuria ceia! ceapa aia e centrul atractiei. cred ca trozneste in dinti 😀
cam putine poze. ce vreau eu sa iti spun e ca aprox acelasi lucru l-am gasit in maramures, mai exact la poienile izei. intr-adevar, nu e izolarea de la taragot, dar gazdele. ma, mai ca nu ne-au sters la cur, scuze de expresie. mancare… nu mai zic, am mancat ca vaca. eram plin si nu ma puteam opri. si horinca-horinca… nici o masa fara ea. am stat o saptamana la familia petreus (cautati pe net ca ii gasiti si mergeti cu incredere) si singurul lucru de care imi pare rau e ca, dupa un paharel de horinca, ma punea dracu sa imi deschid gura si sa vorbesc… mai bine taceam si ascultam povestile oamenilor. nu te poti satura de ele si de vorba aia dulce a lor…
In maramures asta e (parere personala) una dintre cele mai faine locatii.
http://www.pensiune-doina.ro/
Daca vrei sa vii sa ma anunti cu cateva luni inainte ca sa iti pun o vorba buna:)
Pe oricine am dus acolo a ramas client pe viata
Pingback: Campaniile saptamanii 27 februarie – 4 martie din blogosfera romaneasca | refresh.ro