Lasă mămică…

Ea, o doamnă bine. Pe la 30 de ani. Aranjată, discret, dar cu bun gust. Pantofi negri cu toc, cămașă de un alb ireal, pantaloni cu dungă  și sacou de directoare de bancă. Sau directoare de vânzări. Ceva din astea. Directoare sigur.

Era cu fetița ei. Un ghemotoc brunet, cu obrăjorii bucălați și cu niște ochi imenși, tonițieni, negri. Purta un costumaș roz asortat cu niște pantofiori roz și ciorăpei albi.

Se plimbau agale. Fețița ținea mânuțele la spate, și din când în când se apleca încet în față, fâcând câte o piruetă pe un câlcâi. Doamna inspecta, agale vitrinele cu haine, păstrând, vigilent, un ochi pe mogâldeața care era foarte preocupată să nu calce pe rosturile dintre plăcile de gresie…

-Am să te rog să-mi iei i carte cu… o carte cu… o carte… gânguri fețița ștergând cu palma  geamurile unei librării.

Doamna deveni atentă.

-O carte cu ce?! Te rog să fii mai precisă. Grăise pe un ton de directoare de bancă. Sau directoare de vânzări. ceva din astea.

Fetița se întoarse și o privi, hotărâtă  în ochi. Apoi foarte sigură pe ea, glăsui:

-Vreau o carte cu ungurește!

Femeia tresări. Se apleacă în fața fetiței. Se uită-n ochii ei:

-De ce ai vrea tu o carte cu … ungurește?

-Ca să învăț ungurește,  să pot povesti cu Iștvan!

-Cine-i Iștvan?! se indignă doamna.

-Iștvan e un băiat drăguț de la noi de la grădi…

Doamna, mângăie ușor obrăjorul fetiței, apoi cu o voce blajină zice:

-Eh, lasă mămică, poate învață Iștvan românește că tu ești mai drăguță decât el.

Exact asta a zis femeia. Pe un ton de directoare de bancă. Sau directoare de vânzări. Una din astea.

Deși, jur, ochii ei ziceau altceva.

Ochii ei ziceau: ”Nu pune ungurul ăla mâna pe tine! Oricât de drăguț ar fi el! Că așa-s ei. Azi sunt drăguți, mâine le trebe autonomie și poimâine vor Ardealul! Să-și pună pofta-n cui!”

Asta ziceau ochii ei…

Din motive necunoscute au renunțat la carte și au plecat, la pas lejer.

Femeia privind atentă hainele din vitrine și fetița făcând piriuete pe câlcâiul pantofiorilor roz.

 

 

7 comentarii la „Lasă mămică…”

  1. App noua nu ne trebuieste ardealul si cand zic noua ma refer la familianoastra de acasa …
    Unii avem dubla cetatenie si poate nu aveam nevoie dar uite ca poate ne foloseste la ceva ne scapa de o viza …
    Viza care era necesara ca sa poata si logodnica mea sa isi revada surioara data spre adoptie in Los Angeles …
    Noroc cu norocu ne cunununam intre timp speram sa scapam de vize de sedere drumuri la ambasada dus intors si alte cele …
    Bun … Mai e o mica problema logodnica mea are 21 de anisori crescuta in centru de plasament acolo nevoie mare nu sa straduit doamnele sa le invete notiuni de ingliș …
    Surioara ei implineste 18 anisori habar nu are o iota de limba romana cu tot cu meditatii saptamanale cate 3 la numar nu poate invata deoarece pentru ei limba noastra e un fel de japoneza pentru noi.
    Acum ma intreb eu asea noua ne trebuie ardeal sau ne incalzeste cu ceva ca un copil inocent are un anumit nivel de simpatie fata de un colegut micut care provine dintro familie mixta romano maghiara sau maghiara chiar e nevoie de indignare ???
    Cred ca asta nu e next level de educatie .

    1. Avea tata o glumita referitor la voi, cica s-a dus sa ia o paine mai demult intr-o localitate din Transilvania si tanti aia din magazin tot ii dadea cu „nem tudo, nem tudo”. Atunci tata a injurat-o si a dat sa plece, la care ea „de ce injuri la mine?”…. deci cam asa e pe acolo.

      1. serif, nu prea cred. eu am umblat in toata zona aia si niciodata nu m-a refuzat cineva pentru ca nu stiu maghiara. sunt oameni faini. crede-ma. politicienii care ii reprezinta fac rau. nu oamenii de acolo. :))

  2. Sunt agent vanzari din București, si o data la doua saptamani trec si prin Ardeal. Doar in HR, CV, SM unde sunt multi maghiari când caut cazare sau vreau sa cumpar ceva de la localnicii care nu sunt Români -sunt de obicei refuzat. În magazine nu mi s-a întâmplat. Să cumpere ceva de la mine, maghiarii – nici dacă le-as da cu 90% reducere. Și nu e folclor, am găsit sate în care erau oameni care nu știau mai deloc românește.
    În BV, CJ, MS unde sunt minim 50% români lumea m-a servit si mi-a luat banii. Unii maghiari mau ajutat mai mult decât românii. E mai greu să le vând marfa, dar nu imposibil. Spre deosebire de cei pomeniți mai sus, aceștia cumpără de la mine, doar dacă nu găsesc ce am eu, la o firmă de a lor, sau la mine e mult mai ieftin.

scrie! :)) simplu. cu contul de Wp, Fb sau Tw