Rajeh e acum în pauza de masă. Cred. Nu știu dacă programatorii în India au pauză de masă. Ar trebui să aibă.
Și cred că e în pauză de masă pentru că la noi e dimineață. Și la ei e amiază.
Rajeh acum se relaxează cu un orez cu curry, pe o bancă în fața clădirii de birouri unde lucrează.
Probabil.
Rajeh lucrează la o companie care face jocuri. Nu câștigă mult. Dar e un început.
Rajeh e un om normal, care trăiește la marginea orașului. Stă cu părinții lui într-un apartament mic, insalubru.
Mai are 4 frați cu care împarte o cameră. Pleacă de acasă în fiecare dimineață la ora 5. Schimbă un tren și 2 autobuze ca să ajungă la servici. Muncește din greu, ca să scape din mizerie. Să își cumpere un apartament în oraș, departe de jegul și sărăcia provinciei.
Rajeh e omul care face în fiecare zi episoade noi în Candy Crash. Omul care e plătit să complice lucrurile, să inventeze bombe, bucăți de ciocolată, broaște care îți fură bomboanele și alte mizerii.
Well, aseară, Rajeh, frații, părinții și unchii lui au sughițat intens vreo 20 de minute… Așa fără nici un motiv…
la fabrica de complicatii unde lucreaza Rajeh se afla un tonomat chiar langa intrarea in hala de productie.
tonomatul acela da gratuit relaxante musculare care sa ii ajute in crizele de sughituri pe care le au angajatii constant.
la fel cum in fabricile cu masini CNC exista cuve cu dopuri de urechi langa aceeasi usa de intrare in hala de productie.
da. carbuni si apa sfintita 🙂