Hans. Noi îi spuneam Frițz. Nume luat, bănuiesc, din cărțile lui Sven Hasel.
Și ca să îl deosebim de ceilalți 73 de prieteni cărora le spuneam Fritz, printr-o anagramare simplă a celor două nume a rezultat, miraculos, Franțz. Chestie care în Maramureș e un fel de înjurătură. Și pentru că eram niște cetățeni responsabili și atenți să nu jignim cumva pe cineva, Franțz i-a rămas numele. Simplu!
Da, era neamț. Adică, nu știu dacă a murit, între timp, de aceea vorbesc despre el la trecut. Sper că nu, dar dacă s-a întâmplat îmi pare rău. Toți murim…
Nfine!
Nu am amintiri cu Franțz înainte de a-și cumpăra Lada aia. Pur și simplu pentru că era un cetățean relativ comun. Și plictisitor. Adică, genul de om pe care îi eviți când ești adolescent. Ori în grupul cu care ieșeam eu, trebuia să fii zglobiu, glumeț, isteț, descurcăreț, spontan sau să ai bani mulți. Franțz, nu. Deloc.
Niva. Lada Niva. Asta era mașina lui Franțz. Un fel de SUV al anilor 80. Adică o combinație de mașină de teren, cu o mașină de familie și cu o utilitară mică. Sau așa cum i-am explicat eu, Franțului, într-o dimineață, când eram mahmuri: ”aspirator de babe”. Avea vreo 15 ani, chestie care în anii 80 era relativ okeișh. Și era ruginită complet. Full, cum se zice astăzi…
Nfine!
Franțz era absolut entuziasmat de mașină. Mergea cu ea prin pădure, pe zăpadă, prin râu, pusese o remorcă după ea cu care ducea mai un brad, mai un cerb, mai un buștean. În fiecare zi auzeai despre o chestie, de necărat, pe care Franțz o dusese într-un loc unde nu mai călcase picior de moroșan. Exact cum astăzi auzi, în fiecare zi, ce a mai inventat Elon Musk, fix așa auzeam, zilnic, isprăvile Franțului… Deci: dacă aveai ceva de cărat, Franțz era omul pe care trebuia să-l cauți… Sper că ai înțeles ideea, că încerc să fac articolele mai scurte.
Nfine!
Povestea noastră începe într-o zi, ca și cea de astăzi în care toamna se sfădea cu iarna.
Apare în scenă Vasile. Șofer pe o rabă. Avea o mică afacere. Fura lemne din pădure.
Cum venea el, într-o seară, îmcărcat cu 5 tone de lemne, din cauza noroiului, raba ( frumoasa americană – ca să recunoașteți modelul) se poticni pe o mică pantă.
Cauciucurile vechi de 7 ani, fiind nevoite să se recunoască învinse.
Vasile, om hotărât, priceput, forjă mașina preț de vreo 30 de minute. Înainte, înapoi, antâia, adoua, stânga, dreapta, nisip, cetină de brad, niște crengi rupte. Nimic.
Accidental, acțiunea se petrece fix în fața casei lui Franțz. Care, bineînțeles că era prezent, atras de mirosul de motorină arsă, exact cum sunt albinele atrase de mirosul de miere.
-Nu te mai chinui. te trag eu! zice Franțul.
-Mno. Mulțam! zice Vasile. care nu bănuia ce avea să se întâmple.
După 43 de secunde, Franțul, la volanul bestiei Niva, apare în trombă, derapează controlat în noroiul care acoperea drumul, scoate un lanț din portbagaj, îl leagă de rabă și de mașina lui, se urcă la volan și strigă:
-Dă-i și tu un pic de gaz!
Vasile, siderat, pentru că se așteptase la un tractor sau un ifron… se scarpină ușor în cap, bagă în viteză și așteaptă.
Fritz, pleacă, sălbatic de pe lor, lanțul se cambrează puternic…
Un zgomot de orchestră de alămuri turtite sub un cilindru compactor sperie viețuitoarele din pădure.
Apoi se face liniște. Vasile oprește motorul, nesigur. Ce să fie?
Simplu. Ambreiajul Nivei, cedase. Franț stătea la volan, exprimând o combinație de sentimente din spectrul nedumeririi, al spaimei și al tâmpeniei… Bine, look-ul ăsta lejer tâmpit îl vea și în rest…
Nfine!
Nu vă mai rețin.
Vasile a ieșit la un moment dat din șanț tras de un tractor.
Franțz și-a dus mașina la reparat.
Trec câteva luni, Iarnă, frig. -20 de grade. Zăpadă 1 metru. Adică o iarnă blândă în munții Maramureșului…
Vasile, care fura lemne zilnic, din pădure, trecea zilnic prin fața casei Franțului. Franț care îl privea, mânios, din spatele perdelelor croșetate de bunica lui, Helga. De ce era mânios Franțz? Simplu. Pentru că tot orașul vorbea de prostia lui. Toată lumea știa! Era o rușine automobilistică!
Nfine!
Dar, într-o bună zi… un șofer, opri la casa Franțului, trimis de Vasile, să-l roage să sune un tractorist. Rămăsese, din nou, împotmolit în pădure. Franțul sări în sus de bucurie. Acesta era momentul pe care îl așteptase! Trebuia să le demonstreze, tuturor, că are dreptate! Sări în mașina lui de teren/sport/utility și goni spre locul faptei.
Vasile fu puțin mirat, la început. Nu se aștepta.
Franțz, dă jos geamul, manual, încet. Pentru efect…
-Te scot eu!
-Măi omule, ai mai încercat și ți s-o stricat trocariciu… Ești bolund?!
Franțz, păstrând zâmbetul pe fizionomie, scoate puțin capul pe geam, sprijinind, lejer, cotul pe ușa mașinii:
-Era ambreiajul slab. Mi-a zis și mecanicul. S-ar fi rupt oricum. Era vechi. Ăsta, pe care l-am pus acuma, e foarte puternic! Te scot eu!
Întoarce mașina din 4 mișcări nervoase, scoate un lanț din mașină, îl leagă de rabă, îl leagă de mașina lui, se urcă la volan, scoate din nou capul pe geam și strigă:
-Vasile!!! Scoate din viteză!
Apoi, motorul mugi nervos, cu toată puterea celor 5000 de rotații pe minut, și din adâncul capacității de 1,7 litri, un jet de fum negru se înălță maiestuos.
Lanțul se întinse nervos, oscilând puternic.
Roțile cu lanțuri ale Nivei scurmau puternic solul înghețat. Pietre, bucăți de pământ și gheață zburau în toate direcțiile. Vasile, privea din cabina rabei, șocat,desfășurarea de forțe.
Un zgomot de orchestră de alămuri turtite sub un cilindru compactor sperie viețuitoarele din pădure.
Masina ruseasca d-le astia fac lucruri sa te tie o viata.
csf, ncsf !