În fiecare dimineață. 2 ani de zile.

germana-invata-simplu-47314Sunt tentat din când în când să-mi încep articolele cu expresia ”când eram fecior”. Știu că nu-i bine. Știu că-i plictisitor și că expresia asta ni se pare faină doar nouă, celor care am fost feciori. Demult. Așa că am să încerc să evit…

buun.

Acum mult, mult,  timp, într-o galaxie îndepărtată… când eram fecior :))…

Mergeam în fiecare dimineață, la birou cu un Matiz. Din start vă rog să observați că aveam un birou la care trebuia să merg. Plus că aveam un matiz nou nouț. Albastru, de băieți. O   m i n u n ă ț i e!

Luam în fiecare dimineață un vecin, care lucra în aceeași clădire cu mine. Băiat bun. Puțin nemobilat la mansardă… Dacă înțețegeți… Da mno, era bun la bătaie… 🙂 Și era un tovarăș de încredere la băutură! Adică chestiile care contează într-o prietenie.

Buun.

Primisem de la niște prieteni niște CD-uri din acelea cu ”Învățați limba germană fără profesor”. Cadou. Și dintr-o greșeală, unul dintre CD-uri a ajuns în mașină. Curios, cum mă știți, l-am băgat în CD-player, să văd dacă, sau mai ales, ce se aude. Surprinzător, mergea perfect. Așa că l-am lăsat acolo. nu știu, nici astăzi, de ce…

Buun

Într-o dimineață, pornesc mașina, așteptând să vină colegul de navetă. Nu-j cum dracu fac și pornesc CD-ul. O Helga (îmi imaginez, blondă, înaltă, țapănă, drăguță, sâni generoși) începe să revarse un torent de der, die, das și de cuvinte cu 57 de litere în habitaclu. Șed un pic, ardelenește… și apoi un gând diabolic mă străfulgeră…

Buun

Pe scurt. Mai bine de un an, prietenul meu, a ascultat în fiecare zi, dimineața și seara, câte 25 de minute per ședință cd-ul ăla. Un an de zile! Cum urca în mașină, porneam lecțiile de limba germană. Sute de zile! În fiecare zi! Normal că am avut și revolte. Că de ce nu ascultăm radioul. Că de ce merge mizeria aia zilnic. Că de ce nu pun niște muzică. M-am ținut tare pe poziții. Nimic! Nu m-am clintit! I-am explicat că e foarte important pentru mine să învăț limba germană! N-am dat în spate! Plus că nu avea cu ce merge la muncă. Adică…

Buun

Intr-o seară, cum ne întorceam noi acasă, cd-ul minune a cedat psihic. S-a stricat. S-a înfundat, ceva. Pur și simplu. Scot discul, îl bag din nou, nimic. Disk error… Nașpa…

Prietenul meu zâmbea satisfăcut. Zice, fără să-și ascundă plăcerea:

– Sper că de mâine ascultăm și noi o muzică ceva!

mno, nu știu cum sunteți voi, da pe mine, vorbele  lui m-au ambiționat…

Adică mai aveam 3 cd-uri acasă. Că așa veneau. Câte 4! Dar, ar fi fost prea puțin. Mă știți… Trebuia să ridic  ștacheta…

Buun

Dimineața următoare. stau cu motorul pornit, vine al meu, se instalează confortabil în mașină, eu cu un zâmbet larg dau drumul la Cd-player… Suav, niște acorduri se preling din difuzoare. O chitară zdrăngăne niște acorduri.

Prietenul meu zâmbește satisfăcut…

-IIsus, te iubim! IIsus te slăvim! rage o voce adolescentină. Chitara o ia razna și un cor de femei la menopauză, zbiară, cretin, ”IIsus e calea!!!”

Observ, atent, șocul și groaza pe care ochii lui o reflectă. Văd uimirea în ochii lui! Mai are un pic și leșină:

-Ce… ce-i asta!

-Cum ce-i asta? E corul de la biserica noastră. Au scos un CD cu melodii religioase. Mi se pare foarte tare. Auzi! zic, dând mai tare.

Corul feminin, compus din vocile femeilor care trecuseră prin războiul de independență, strigau, fiecare în legea ei :

– IIsus!!! IIsus!!! Iisus este calea!!!

-Așa-i că-i fain? Nu știu dacă ți-am zis, dar am trecut la penticostali… Sper că nu te deranjează…  zic, pornind plin de elan, spre o nouă zi de muncă. Și pentru impresia artistică zbier și eu, că mă țineau plămânii:

– IIsus!!! IIsus!!! Iisus este calea!!!

Omul meu era paralizat complet.

La un moment dat l-am împuns cu un deget în coaste. Să văd dacă mai respiră… Respira…

Un alt an, alte sute de zile, zeci de mii de minute, omul a ascultat muzică religioasă, cântată la chitară de vecina mea care avea 18 anișori și stătea deasupra. Ea stătea la 4 eu la 3. Nu vreau să intru în detalii, dar când eram acasă,  stăteam eu deasupra. Și că fata era mult mai talentată la altceva, decât era la muzică. Muuult mai talentată… Muuuuuuuuuuult….

Buun

Dar asta e altă discuție.

Plus că astăzi, mergând spre muncă, l-am văzut în stația de autobuz. Nu am oprit… Dar, am strigat, cât m-au ținut plămânii:

– IIsus!!! IIsus!!! Iisus este calea!!!

 

7 comentarii la „În fiecare dimineață. 2 ani de zile.”

  1. Egois Masochist ce esti !!! dupa ce l-ai chinuit ani de zile puteai sa-ti duci victima la destinatie, ca sa zicem asa sa iti speli pacatele. :-))

  2. Daca-i puneai discursurile lu bili-boc se autosinucidea sotto!
    Salvati clujul de bucuresti,salvati oradea de bucuresti,salvati tot ardealul de bucuresti,du-va-n pula mea de harnici care sustineti voi bugetul patriei!
    #colectiv era bun,dar niste pisaturi pe afisele anti-romanesti nu aveti coaiele din dotare!Deh,zici ardelean,peste 10 ani intelege si el ca pista-baci i-a regulat muierea!

scrie! :)) simplu. cu contul de Wp, Fb sau Tw