găsesc de la o vreme o plăcere imensă în a-mi priva creierul de drogurile cu care era obișnuit.
Adică am renunțat, brusc la țigări. Apoi la zahăr. Acum evit grăsimile și chestiile foarte sărate.
Și, repet, am o plăcere ciudată să fac asta. Adică să îi refuz creierului meu unele plăceri.
dar
dacă stau să mă gândesc mai bine, chestia asta o face tot creierul.
Înțelegi ceva?
Exista o dualitate permanentă. Și eu ma lupt în fiecare dimineață cu trezitul la 5.30 sa alerg deși 75‰ din creier încearcă sa ma convingă sa rămân în pat ca e mai comod.
si cine castiga?
Deci creieru tău îşi provoacă plăcere singur, Se masturbează, cum ar veni. Fără ajutorul tău. 🙂
Ce urmeaza? Renunti la sex!?
nu. ca aia ne place ambelor creiere.
Daca renunti la palinca, cumpar io stocul, ca io cu creieru meu ne intelegem bine.