S-ar putea să fiți înșelați de titlul acestui articol. Și să vă așteptați să citiți aici niște propoziții siropoase. de suflet. Despre iubire, dragoste, părinți, distanță, chestii.
Well, nu… M-am gândit să vă avertizez. să nu pierdeți vremea…
E joi, să ne vedem de rutina zilnică. Io tre să scriu un articol. Tu ai un pic de timp liber la muncă… Din astea…
Pentru că activitățile pe care le prestez mi-o cer… am fost să-mi cumpăr 2 freze.
știu că 21% dintre cititorii mei, adică femeile între 15 și 45 de ani, au tresărit puțin…
păstrați-vă calmul. Vorbim aici de chestii mai puțin artistice…
Freze de frezat aluminiu.
Cât eram în magazinul de freze (n-ați tresărit din nou, nu-i așa?) un cetățean de la o firmă de curierat din asta superserioasă, liderul pieței, miezul din dodoașca transporturilor de colete din țărișoară, a parcat o dubă de-a curmezișul porții stabilimentului și a plecat să-și vadă de treabă… Practic ne-a luat prizonieri. Pe mine și pe vreo 4-5 cetățeni care aveau treburi în zonă.
După ce și-au dat seama că au fost sechestrați, tradițional, românii au recurs la un potop de înjurături pe care mi-e foarte greu să la reproduc aici… Adică, să fiu sincer, nu mi-e greu, da nu mă lasă religia*… :))
Apoi, pentru că, așa cum sunteți obișnuiți în ultimii 2000 de ani, nu s-a întâmplat nici o minune, oamenii, întreprinzători, au pus mâna (și niște leviere) au smuls un panou din gardul omului și au ieșit cu mașinile pe acolo… Da. ca-n filmele cu proști.
Io stăteam lejer în automobilul din dotare (pe care știți că l-am luat de la Porsche România cu kilometri dați înapoi) și priveam scena foarte interesat. Nu m-am strecurat prin gard din două motive: unu că sunt un cetățean model și al doilea pentru că era acolo un șanț, fix din ăla de care i-a zis mama mașinii mele să se ferească.
Deci am stat…
Facebook + europa fm. Chill.
După 20 de minute apare cetățeanul.
Vioi, sprințar și glumeț ca o căpșună.
– Scuze… îmi spune zâmbind larg….
– Nici un stres, zâmbesc și eu așa ca și cum aș fi mușcat din tr-o lămâie…
omul se întoarce, urcă-n mașină și dă să plece…
Mă uit lung așa la el, îl las să pornească și îl claxonez finuț.
Cetățeanul oprește camionu, uimit, deschide geamul…
– să o suni pe mama ta, zic… sigur nu se simte bine…
Plec, ardelenește, încet, pentru efect.
Omul rămâne cu capul scos pe geam, gândindu-se, probabil, de unde o știu pe mă-sa…
Vă las, acuma, că am de frezat niște aluminiu.
* sunt ateu
Dar măcar are ceva carne pentru la crăciun :))
Pingback: mihai vasilescu blog | Ce mi-a plăcut (săptămâna 19)