N-ar mai trebui să vă spun că am greutatea un pic peste medie. Peste media optimistă, aș adăuga eu…
Dar această discuție o vom continua că altă ocazie. Între timp…
Mai vreau să vă spun despre mine (nu că v-ar interesa) că-s un ”one man brand”!
Adică, dacă m-am îndrăgostit de un brand, e dragoste pe viață. Nu umblăm la ”curve”, nu căutăm fericirea în altă parte. Monogamie de brand, frate! Asta e o expresie inventată de mine, să nu vă aud pe la conferințe că vă dați specialiști. fără să citați sursa…
La mașini e skoda. Știați asta, bănuiesc. La calculatoare, laptopuri și monitoare e HP. Doar Hp…
Trec peste brandurile preferate de pastă de dinți, parfumuri și sucuri carbogazoase și vă mărturisesc că în materie de haine, singurul brand care-mi place în proporție de 75% e Fishbone. Ok, nu-mi plac toate textilele de la ei. Doar 75%. Restul sunt gaysh așa…
Ieri, pentru că vinerea e seara de mall și film, n-am mers la film. Că în baia mare se schimbă filmele la 4-5 săptămâni. Era aiurea să mă duc a 3 oară la Snoopy și Charlie Brown…
Așa că am decis că e momentul să-mi iau niște cămăși. De la New Yorker. Unde știu tăte boarfele după nume.
Mă refer, normal, la hainele pe care oamenii le au în magazin… Sper că nu…
.
Veni, vidi și mi-am luat 2. Faine. XL. moderne, mulate pe organism. O minune.
Da, când să ies, văd cămașa vieții mele atârnând șuie pe un umeraș. Uimirea era accentuată de faptul că, ea, cămașa ideală, se ascunsese de ochișorii mei până acum… Ce culori, ce formă, ce croi… Incredibil. O smulg din colțul întunecat unde fusese abandonată și mă uit la mărime: L.
Eu încap într-o cămașă L, numa dacă mă apeși bine cu un escavator.
Întreb personalul din magazin, dacă mai au alte mărimi, preferabil superioare, ei verifică amabili, nu au.
Dau să pun cămașa înapoi pe raft…
Acum cei care ați fost la un depozit din ăla de cîini abandonați știți cum te simți când pleci și lași animalul în urmă…
Exact așa arăta și cămășuța aia… Cum stătea ea, așa, un pic strâmbă… fără vlagă… tristă…
Și fix ce-mi amintesc că citisem într-o carte (incredibilă alăturare de cuvinte, nu-i așa? amintesc, citesc și carte…) despre o tehnică pe care o folosesc doamnele ca să piardă mai ușor din greutate : își cumpără haine mai mici și se înfometează ca să slăbească și să le poată purta.
Zis și făcut. Cumpăr textila.
M-am motivat instantaneu!
Deja făceam planuri în cap: țin o cură de slăbire de 2-3 luni. Renunț de tot la grăsimi, merg la sală. Îmi cumpăr bicicletă.Chestii simple! Făcubile!
Și o să pot purta cămașa minunată!
No bun!
Amu-i dimineață și eu n-am dormit toată noaptea: mă întreb cui i-aș putea face cadou cămașa aia… m-am răzgândit… nu mi se potrivește culoarea…
finalul surprinzator, ca deobicei. Deja ma pregateam sa iau notite si sa adopt metoda :))
Asteapta-i pe aia care ies de la sala,tot acolo la mall,faci un sondaj instant si care a slabit cel mai mult si se potriveste ochiometric cu obiectul – a castigat :))
:)))))))))))))))))))))))))Direct share
Mestere, m-ai facut curios rau: cum o arata camasa vietii tale, ca prea a fost „Love at first sight”… o fotografie, un clip, ceva…
Sa-ti spun ca eu port marimea L sau…… sa nu-ti spun.
Cred ca poti sa o dai inapoi.