Concertul RW, cliseele si soba fierbinte

Să începem cu o declarație simplă: mie, personal, nu îmi place RW. Nu mi-a plăcut nici în boyband-ul în care s-a făcut remarcat. Nu îmi place nici acum. Pur și simplu nu îmi place.

Sper că asta nu mă face în ochii voștri mai prost, mai incult sau mai bădăran decât sunt. Vă asigur că eu nu vă judec pentru că vă vouă vă place un anumit artist, sau pentru că, dimpotrivă, îl urâți din rărunchi…

Acum că ne-am lămurit de ce nu am fost la concert am să vă spun părerea mea pentru ce s-a întâmplat și ce nu s-a întâmplat la acolo.

Vina pentru numărul mic de chioșcuri și toalete nu aparține doar organizatorilor. Da, știu că sună clișeistic, dar vina e mai mult a autorităților. În 2011 organizam un eveniment la care așteptam cam 1000 de oameni. Era luna mai. Am făcut un dosărel, m-am dus la primărie (deși bairamul era pe un teren privat) și cetățenii mi-au dat o listă cu chestiile pe care eram OBLIGAT  să le asigur spectatorilor. Printre ele o ambulanță care trebuia să aibă 20 de litri de apă la dispoziție în caz că i se face cuiva rău. Era călduț afară…  Pe lângă asta am fost obligat să asigur 4 posturi de vânzare a băuturilor. Nu a fost chiar cea mai bună veste pentru mine, având în vedere că aveam o mână de oameni la dispoziție… Dar, unde-i lege nu-i tocmeală, ne-am conformat. 4 posturi la 1000 de oameni! Bănuiesc că aveau ei o formulă, ceva… Numărul de toalete a fost stabilit, la fel, matematic. Am semnat o declarație pe propria răspundere că mă voi conforma, declarație în care eram anunțat că în caz contrar, voi primi o amendă imensă și s-ar putea să fac și puțină pușcărie…

Revenind la subiectul zilei,  organizatorii concertului de la București au făcut un pic de economie. Autoritățile locale nu și-au făcut treaba. Nimeni nu este tras la răspundere. O zi normală în România… (clișeu)

Concluzia: noi, românii (alt clișeu) suntem exact ca un copil retardat, care pune mâna pe sobă și se arde. Urlă, se dă cu curul de pământ, face scandal, cere ajutor, se vaită… apoi încet, încet, uită, își revine… se joacă și într-o bună zi pune mâna din nou pe sobă. Înțelegeți? Noi nu învățăm din greșeli, nu evoluăm deloc. Noi persistăm în prostie! 

Problemele acestea nu sunt noi. Apar la fiecare concert. Dar nimeni, nici o autoritate nu vine cu o soluție. Cu un plan. Cu o lege care să reglementeze astfel de situații. Nu! Suntem făcuți de căcat la un  concert și abia așteptăm următorul concert ca să fim făcuți, din nou, de căcat. Pentru că nimeni nu răspunde. Voi vă vărsați amarul pe bloguri și pe facebook, găsiți niște vinovați imaginari, îi spurcați pe ăia 3 zile, apoi gata. Nimic. Am uitat, avem alte chestii de făcut. Nu ne mai interesează.

Dar, poate, zic și eu, ar trebui să nu uitați că v-ați mai fript la sobă și în loc să vă dați cu curul de sol și să scrieți posturi pline de indignare pe facebook și pe bloguri, ar fi fost mai simplu să depuneți o plângere la protecția consumatorului. DA! Eu așa aș fi făcut! Hai să vedem cum ar reacționa autoritățile locale dacă s-ar depune 10.000 de plângeri la adresa organizatorului acestui eveniment. Sau dacă ați declara că viața v-a fost pusă în pericol. Sau dacă v-ați cere banii înapoi.  Dar daca v-ați aduna și ați da în judecată persoana din primărie care a aprobat organizarea acestui concert în condițiile în care, repet,organizatorii  v-au pus viața în pericol?  Oare nu s-ar produce o schimbare? Ce ziceți?

Sau acum că v-ați vărsat năduful pe net, toate problemele sunt undeva, departe, în spate?

Sper că nu v-am supărat cu acest post, în sfânta zi de duminică. Și de asemenea vă doresc ca arsurile provocate de soba încinsă să se vindece repede și să nu lase urme vizibile… Pentru că, așa cum văd de vreo 10 ani, vă mai așteaptă o serie de arsuri… (clișeu)