M-am trezit la ora 5.00. Fix. zero-zero!
Nu pentru că mi-aș fi dorit să încep ultima zi din an mai devreme. Sau pentru că sunt foarte harnic. Nu!
Pentru simplul motiv că o vecină a început să bată șnițele. La ora 5.00 dimineața! Fix la 5 dimineața!
Am avut nevoie de câteva momente să mă dezmeticesc, să mă rup din visul în care eram pe malul unui lac, în munți, departe de cetățeni, privind o lebădă grațioasă care care își curăța penele de un alb imaculat…
Și cum stăteam eu așa răstignit în pat, suferind de nesomn mi-am amintit de copilărie și cum mirosea în casă a portocale și a cozonac și a brad și era cald și de spiritul sărbătorilor, și cum băteam șnițele … și m-am dus și m-am sfădit cu mama vecinei care maltrata șnițelele de s-a auzit până în centrul vechi.
Așa!
Și cum urcam eu victorios, în tricou și chiloți, exact cum fusesem smuls din brațele dulci ale lui Morfeu (un fel de Moș Ene de la oraș), doamna cu care schimbasem niște vorbe, s-a simțit datoare să aibă ultimul cuvânt:
– Așa v-ați gândit să terminați anul acesta?
3,42 de milisecunde mai târziu am replicat:
– Doamnă dragă, m-am trezit devreme ca nu trecem în noul an cu niște sentimente neexprimate…
Un gand bun si la multi ani! 🙂
Cine se trezeste de dimineata … reuseste sa-si exprime sentimentele la timp! :))
De unde si pana când șnițelele sunt românești? Sigur nu era bozgora sau ceva!
Sau s-a încurcat cu fusul orar! Sau sa se încălzească!
Io cred ca toti am spune acelasi lucru ca si tine. Dar hai sa ne dam pe brazda.. nu e dracu asa de rau…