Anul 1993 este un an de referință în istoria românilor. Sau ca să nu generalizez, în istoria vișeuanilor. Vișeuanii sunt locuitorii străvechi ai Vișeului… În februarie 1993 apărea primul sex shop românesc, sau cel puțin primul de care auzisem noi. Adică citisem… Pentru că eram mai citiți pe vremea aceea… Reclama apăruse în Evenimentul zilei. Un AD de 100 x 100 mm, prima pagină, stânga, cât mai aproape de editorial. Cel mai scump/bun loc pentru o reclamă într-un ziar. Alb negru. O listă cu 10 filme deșucheate, printre care Regina Vampirilor, film care era mai renumit în perioadă decât Cireșarii... Mai erau pe lista scurtă niște penisuri de plastic și nelipsitele bile anale care deveniseră o modă odată cu Șhogunul (cartea). Bifai niște căsuțe din dreptul filmelor/obiectelor dorite. Adăugai mărimea, culoarea și lungimea pentru penisuri, apoi în câteva spații puteai să îți treci adresa. Trimiteai hârtiuța ptin poștă. Primeai coletul, plăteai ramburs. O mică mențiune. Pe vremea aceea nu făceai glume la Poștă. La oficiu poștal… sper că nu ați înțeles altceva… Comandai – plăteai. Nu ținea vrăjeala cu răzgândeala. Venea poștașul după bani, îți rețineau bani din salariu. Ceva. Dar nu puteai să refuzi un colet, pe care tu îl comandasei…
Ședeam liniștiți la o cafea. Gazetele (să nu citiți gazelele…) ședeau risipite pe măsuța mică, strâmbă și plină de nume scrise cu cuțitul… Prietenul nostru, pe care îl vom numi conspirativ Petre, jelea după marea lui iubire Maria (de asemenea nume conspirativ) care-l părăsise pentru un tânăr mai educat și mai erudit. Pe care îl cunoscuse mergând la unele meditații în Cluj. Clujul era un fel de Las Vegas al Ardealului în perioada aceea… Pe noi, restul intelectualilor nu ne interesa foarte tare… Era o etapă normală în viața unui bărbat, exact ca vaccinul din clasa a IV-a, prima bere cu tatăl tău, a doua bere cu tatăl tău, prima bătaie de la mama ta când ești la un pas de comă… Chestii bărbătești.
Petre, o făcea pe Maria curvă. Da, știu, sună un pic prea dur. Așa reacționează orice adolescent în situații similare… Cred că de la educație…
N-am de lucru… Zic și eu…
– Frate! (un fel de Dude de acum 20 de ani). Fă-i și tu o glumă. Trimite-i un penis (am zis altfel da nu se pune…) din ăsta de plastic… Negru. De 30 de cm…
– Da, zice Petrică al meu, mai dau și bani, după ce mi-a zdrobit inima… (a zis el altfel, dar nu pot să redau adliteram convorbirea…)
– Nu dai, frate! Completezi talonul cu numele și adresa ei și gata. Faci și tu o glumă… Dacă te miști natural (asta-i dintr-o reclamă din perioada aceea) primește ”bucuria” fix de 1 Aprilie. În cel mai rău caz, dacă află ”ticăloasa aia mică” zici că ai vrut să faci o glumiță…
– Hmmm… muge afirmativ Petrică
Apoi ne-am văzut de ale noastre…
7 Zile mai târziu, Maria a primit la Poșta din Vișeu de Sus 19 colete cu penisuri negre de 30 de cm. Câte unul pentru fiecare anișor din viață… Ramburs.
Muncise Petrică al meu. Zdravăn…
Pe care le-a plătit mama ei, care lucra la o librărie din localitate. Ca să înțelegeți mai bine dimensiunile dezastrului, un penis, negru , lung și negru costa fix cât salariul femeii pe 5 zile… Fix…
Interesant e faptul că mama Mariei, nu a crezut-o niciodată că nu ea a comandat obscenitățile. Mai mult decât atât, a bătut-o zdravăn. Da zdravăn. Așa cum numai o mamă care își cheltuie economiile de o viață pe niște penisuri lungi și negre poate… Apăsat, temeinic… Legenda spune că a bătut-o în câteva zile la rând… Obosea repede, săraca femeie… Avea și ea o vârstă…
Doi ani mai târziu, Maria s-a căsătorit cu Petrică al nostru. Nu știu cum s-o întâmplat… Amu-s plecați în Italia…
Mă gândesc că astăzi, de 1 Aprilie, Petrică al meu, dacă are simțul unorului ar putea să-i dea cadou Mariei lui un penis negru, de 30 de centimetri… Sau poate că după atâția ani s-o fi plictisit biata fată… Sau poate-i alergică… După atâta bătaie…
Și ca un al doilea gând (suna mai bine asta în engleză) practic datorită mie s-au împăcat, nu?
nea Gabe daca te decizi sa scrii o carte promit sa o cumpar cu livrare prin posta si nu ma ragandesc cand primesc coletul ,prea frumoase amintiri :))
Foarte tare povestea! Îmi imaginez scena în arhaicul Vişeu! 🙂
”amintiri din copilarie” autor gaben….buna idee si eu as cumpara-o urgent
Daca ai scrie o carte,sincer si eu as cumpara-o.Pentru simplu motiv ca imi place stilul tau de a povesti,filozofia.
Tare de tot! :)))) Eu mi-am imaginat socul mamei cand a vazut atatea matarangi uriase si negre, ea stiind ca exista doar mici si albe :))))))))
cred ca pretul a fost mai important… decat marimea sau culoarea… numa zic
De unde pot să cumpăr cartea? 🙂
buna asta dudeeeee :))))
da-mi adresa. trimit eu! 🙂
numa’ atata am vrut sa zic, ca pe google chrome / windows 7 / laptop nu se poate citi blogu. daca va-ntereseaza bine, daca nu adio ca io cu IE nu mai intru
Pingback: Ce mi-a plăcut săptămâna trecută (13) | Martie din Post
povestea n-are nici o morala daca nu ne spui ca batut-o ma-sa cu ditamai „cardanul”.
Foarte tare, am murit de ras :)), am citit si serialele, si si acuma rad :))
Bravo.
Cat de tare! N-am cuvinte! Mai scrie… 🙂
se uita astia din birou la mine ca la circ, cum ma holbez in ecran si pufnesc de ras
lacrimi nu-mi dau, ca mi-ar curje rimelul