A fost o dată ca niciodată un orășel în munți. În orășel trăiau vreo 15 mii de oameni. Oameni liniștiți. Muncitori. Ei erau conduși de un primar muncitor și sârguincios! Și de consiliul local… cu care trăia într-o perfectă armonie….da asta e altă poveste :)))
Într-o seară, după ce rezolvase toate problemele orășelui din munți, primarul nostru stătea, abătut în prispa primăriei. Cu Consiliul Local.
-Ce să mai facem oare noi ca să facem viața concetățenilor noștri mai frumoasă?
Drumuri am făcut, am tras apă, canalizare, am renovat școli, avem transport în comun… Am terminat. Nu mai avem nimic de făcut….
Membrii consiliului local stăteau și ei abătuți, dar bucuroși în sinea lor pentru că rezolvaseră toate problemele comunității…
Primarul tresări nervos:
-Știu! Facem un sistem de supraveghere video! Să scadă rata criminalității!
– Care rată? Că e zero… încercă , timid, unul dintre consilieri?
Nu-l mai auzi nimeni. Bucuria și elanul a pus stăpânire pe aleșii locali! Aveau ceva de făcut pentru cetățenii cu care împărțeau aerul curat și tare de munte…
Așa s-a născut ideea sistemului de supraveghere video din Baia Sprie. De finanțat s-a finanțat mai mult din fonduri europene. Dar asta nu e o scuză. Proiectele puteau fi scrise pentru altceva. Pobleme care chiar ar trebui rezolvate în micul orășel din povestea noastră… Dar asta e altă poveste. Asta, cu camerele, e din ciclul ”țara arde, babele montează camere video…”
Treaba e simpla. Cineva are de vandut camere video. Si ghici ce ?! Acel cineva nu este „eu” sau „tu”. Este acelasi „cineva” care a vinde: case de marcat, borduri, etc.
Acuma sincer, in Baia Sprie ne mai mira ceva? La care s-au facut in mandatele anterioare, nu vad care ar fi problema sa se faca si acuma.