Tu ești un client. Absolut banal. Nu avem o relație specială. Sau dacă o avem, e doar o festă pe care ți-o joacă mintea ta. Pentru mine, ca și furnizor, brandul pe care îl reprezinți nu valorează nici cât o ceapă degerată! Pe tine te respect doar pentru că sunt bine crescut!
Știu că îmi citești blogul, de aceea am considerat că e cea mai simplă metodă să comunicăm. Nu mă ascund de tine, dar nici nu vreau să fac educație. Ești prea copt, prea obtuz, cunoști toate adevărurile universale și eu nu prea am timp. Nici chef!
Deci am să îți explic de ce nu vreau să lucrez cu tine:
M-ai sunat și m-ai purtat 4 zile pe drumuri să îmi prezinți proiectul tău. Am mai pierdut o săptămână împreună cu un designer ca să îți fac ordine în haosul pe care tu îl numești Identitate Vizială! N-am vrut să fiu mojic, dar să știi că se scrie Identitate nu Indentitate! Mi-ai repetat de 45 de ori că tu nu vrei soluții ieftine, că tu vrei calitate și că bugetul pe care l-ai pus la bătaie îți permite să fii un pic mai cu moț.
Toate bune, până am ajuns la bani. S-au schimbat datele problemei și am fost nevoit să vorbesc de vreo 5 ori cu mesageria vocală în săptămâna în care trebuia să îmi plătești prima factură.
Bun! Am înțeles că ai fost mai șmecher decât mine și m-am convins când am văzut munca mea și ideile mele pe toate gardurile.
Am renunțat să te mai caut și mi-am asumat lecția.
Doar că tu, inexplicabil, m-ai sunat să facem o altă lucrare împreună…Și tot tu te-ai supărat când nu ți-am răspuns la telefon. Am constat că poți fi foarte insistent… sau nesimțit…
Acum dacă ai citit până aici, vreau prietenește să te anunț că te dau în judecată, am un contract, o factură semnată de tine, am poze care demonstrează că mi-ai folosit modelele, și mai presus de toate am dovada clară că tot ce folosești tu acum a fost desenat de mine!
Cum? Simplu! Am făcut o copie după tot ce ți-am dat ție și inainte să ți le dau mi le-am trimis prin poștă. E o metodă veche. Dar sigură și foarte ieftină. Data poștei e certă… Adică nu poate fi combătută. Am plicul, nedeschis, mă uit la el și mă gândesc la tine… Povestim la tribunal…
Așa, așa. Foarte tare! =))
astept sa bage un comentariu aici 😉
deci foarte tare.
nu stiam ca poti fi atat de-al dracu’
🙂
viata te obliga…
Super! Doar ca nu e audio…
Pingback: Cum sa iti protejezi munca intelectuala
Am fost și eu pus într-o situație asemănătoare. Fac fotografie și design grafic.
M-ar interesa ceva detalii legate de cadrul legal și condițiile în care respectivul procedeu poate fi aplicat.
Un link, o sugestie scurtă, ceva, că am încercat să caut dar nu-mi dau seama din ce parte ar trebui prinsă mâța. 🙂
e simplu. fa-ti un contract cadru simplu cu 2-3 paragrafe. adica tu prestezi un serviciu, livrezi si trehbuie sa fii platit. apoi inainte de fiecare intalnire pune un print cu grafica si trimite-l prin posta pe adresa ta. daca omul nu plateste il dai in judecata pe baza contract/factura. in instanta trebuie sa demonstrezi ca el a folosit grafica de la tine. asta e simplu faci niste print screenuri/poze… si mai trebuie sa demonstrezi ca tu ai cea mai veche varianta. care e in plic cu data postei. dar sa nu deschizi plicul! decat la proces…
am mai explicat aici
https://gaben.ro/2011/07/21/cea-mai-simplaieftina-metoda-sa-va-protejati-munca/
Roger. De reținut. Mulțumesc! 🙂
Mult succes, Gaben! Poporul asta e sub zodia ciobanului din Miorita. Trebuie sa iesim de sub blestemul asta.