Restul zilelor.

Știți că există ceva poveste cu niște lepreconi  sau ceva elfi din ăia magici care reparau papuci. Sau ceva… Nu mai rețin. Veneau ei noaptea pe ascuns și lucrau de li se rupea curu’… Și dimineața dispăreau ca prin minune, lăsând în urma lor munți de papuci reparați impecabil și o curățenie exemplară. Tre sa fie din vreun basm germanic… Dar nu despre asta trebuie să vă vorbesc. Despre cu totul altceva. Dar am început așa pentru că mi-ar place să existe niște pitici care să mai scrie pe blog când tu ești obosit / fară chef / mahmur. N-ar trebui să o facă tot timpul. Doar în situații de maximă necesitate. Adică AZI!

Am tot așteptat. dar pentru că nenorociții ăia de elfi înfumurați și impertinenți, refuză să scrie am să mă apuc eu, câtinaș, să vă spun ce am făcut în zilele a 2-a și a 3-a… adică restul zilelor… Că dacă m-o mâncat undeva să încep trilogia asta … tre să o și termin…

.

P.S.  de acuma o să îmi scriu singur articolele! Sâc!

scrie! :)) simplu. cu contul de Wp, Fb sau Tw

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.