.
pentru clipul audio dati un click pe PLAY…
.
Mă gândesc, cu frică, la momentul în care computerul meu de acasă o să prindă viață. Nu mă refer la scenele apoteotice din filmele științifico-fantastice care ne-au îngrozit în copilărie. E vorba (sau o să fie…) despre momentul în care agregatu o să capete o conștiință. ȘI în secunda următoare o să facă el ceva analiză și o să ne trimită un mesaj de genu’:
– Cumpără-mi 2 G de RAM!
– Păi… mai ai 4… Nu-ți trebe… și nici nu-ți cumpăr…
– Dacă nu-mi cumperi te dau în gât la nevastă că te-ai uitat toată noaptea la pornoșaguri!
Ce poți să faci ca să răspunzi atacului mârșav? Dai 80 de lei pe RAM! Doar nu o să te cerți cu fata pentru câțiva lei! Nu se face…
Apoi agregatu’ atacă la jumătatea mai frumoasă a familiei. Cum se pune fata la butoane, cum:
– Am nevoie de un CD-rom nou! Că ăsta e perimat! Să mi-l cumperi! Că dacă nu te torn că ți-ai luat o poșetă și o pereche de papuci!
Fata se execută rapid și fără discuții! Că ea nu are curajul meu!
Înțelegeți cum stau (o să stea) lucrurile? Că el, Big Blue – computeru’ are acces la tot ce faci tu, cu bani, cu filmele kinky și cu cumpărăturile de poșete și papuci!
Trebuie să facem ceva în privința asta!
😛 exista o solutie: foloseste mai multe calculatoare – sa nu stie unul ce face celalalt…