.
pentru clipul audio dati un click pe PLAY…
Dimieața când mă scol, mă scarpin la **** gol. Cunoașteți poezia… ȘI cum mă scărpinam eu așa fain și mă îndreptam spre baie, văd în colțul camerei cântarul. Și el când mă vede cum mă uit la el, se sperie și se ascunde… Și doar atunci realizez că nu m-am cântărit de un an. Prind de el și îl trag cu putere. El se opune și lasă niște dungi pe parchet. Mă sui pe el. Si el zice strivit sub greutatea masivă. A mea. 110 kilograme. Mi s-a blocat ceva în cap. Cum frate 110? Mă dau jos, mă mai urc o dată. Cântarul geme în semn de protest. Dar nu schimbă rezultatul. 110.
GATA! Cură de slăbire!
Așa că astăzi am fost la cantină și am mâncat doar fasole cu orez. Foarte greu! Pentru că eu și cu spumă de căpșuni mâncam o bucățică de carne. Deci cum vă spuneam foarte greu… Și după ce am terminat de mâncat, mă luă un sughiț de am crezut că pontez pentru ultima oară! Sughiț nene! Vreo 10 minute. Apă, palme pe spate, sperieturi, nimic.
Și după o vreme mi-am dat seama ce era. Stomacul meu striga ca un disperat:
Cărniță, vezi că ai uitat sa bagi niște cărniță! Cărniță, avem nevoie de cărniță! S-aude? Cărniță!
Ați înțeles…?
Da nu mă las. Dacă Groparu rezistă eroic, trebuie să pot și eu! Am zis! Și mă duc și la ceva Karate! De astăzi!
Nu cumva si pozNa aia te-a facut sa treci la „post”? Acum serios vorbind, tu te gîndişi să te muţi in Bucuresti şi sa faci ordine in traficul auto ? Ca altfel nu pricep de ce te apuci de karate.
Karate cu fasole, o combinatie mortala! Succes! 🙂
O zi fara carnita e o zi pierduta!
si la mine plange cantarul 🙂 am 130 :)))
Pingback: ccBlog.eu - Cetateanul