Bucurestii, RoBlogFest’, Hotel Caro și blogherii

Spre deosebire de celelalte dăți când am fost la RoBlogFest (adică anul trecut…) de data asta am ce să vă povestesc.  Și am să o fac …că anul trecut am fost la un pas de comă și mi-or povestit alții ce am făcut…

Povestea.

.

.

Bucurestii, RoBlogFest’, Hotel Caro și blogherii

Nuvelă în 5 acte. …nu de caritate…

Actul I Mărsu’

Drumul Clujului

Până la Cluj… simplu. Baia Mare-Cluj cu Fany. Nu funny. Deloc funny. Dar ok, condiții decente, vreo 3 ore de manele, muzică populară, niște melodii clasice lăutărești. Am fost foarte inspirat că mi-am pus căștile în bagaj…

Am ajuns la Cluuj. 15 lei.

Unde mă aștepta prietenul nostru Groparu. Și pentru că aveam vreo 3 ore la dispoziție, ne-am deplasat cu ”dricul” din dotare – fain joc de cuvinte, huh? la domiciliul conjugal. Acolo ne așteptau tradițional cu pâine, sare, zacuscă și mâncare de dovlecei – soția, soacra și tânărul membru al familiei. Care fac o mică paranteză e cel mai tare prunc pe care l-am văzut eu pe o rază de 100 de km și 2-3 ani. Seamănă perfect cu Groparu. Mai fac o paranteză în paranteză, dacă vreți să îi cereți ceva lui Groparu, mai întâi spuneții că pruncu seamănă cu el. Eu când i-am spus i-or dat lacrimile și de emoție mi-a dat o bucată de salam de Sibiu. Asta e cel mai mare gest de care era el capabil, pentru că postește de vreo lună… Deci dacă vă trebuie mașină împrumut, bani, casă… ziceți de copil. Și restul se rezolvă… Am închis ambele paranteze…

3 ore trec repede în familia mai sus menționată. Trebuie să fac cumva să mă mai invite la ei… 🙂 după ce trece postul…

Drumul Bucureștiului

Ne-am îmbarcat la cușetă cu vreo 30 de prunci din Cluj. De la Clubul Școlar Viitorul. Foarte faini și ei, copii și instructorii. Care au dacă mă întrebați pe mine multă răbdare. Foarte multă… Puștii erau la curent cu toate noutățile tehnologiei și foarte dezghetați la minte. Surprinzător. Mă bucur când văd ce cunoștințe de tehnologie are un copil de clasa a 5-a. Conversația cu Groparu a fost savuroasă, n-am nici eu tăte țiglele pe casă, apoi despre el nu vă mai zic, că n-are rost…

În Gara de Nord, ne-am așezat la o cafea, prilej cu care am luat-o masiv în freză. Nu aveam bani mărunți. Așa că am gustat din plin din ospitalitatea celebră a bucureștenilor. Am încercat să schimb o bacnotă de 1oo de lei la o farmacie, un hotel și o benzinărie. Bineînțeles că nu aveau… La benzinărie (Molul ăla jegos de mic din spatele gării) după ce am fost refuzat deloc politicos, m-am întors și am cerut un pachet de gumă. La care surprinzător aveau să îmi dea rest. Normal că am plecat și l-am lăsat cu guma în brațe. Ba chiar i-am zis din ușă unde să și-o bage… Nu pot să vă zic… Cred că bănuiți…

Actul al II-lea Ajunsu’

Muzeul și Restaurantul

Cum am terminat cafeaua lu’ Groparu i-o venit un prethin (nu stiu cum se scrie corect prieten in ardeleana…). Care și-o dedicat o zi ca să ne ducă prin oraș să ne distrăm. Dar ideea de distracție e foarte diferită pentru Groparu. În timp ce noi visam alcool, femei, muzică (și nu scriu asta ca să nu vadă Doamna Soție a lu Groparu) el ne-a condus spre Muzeul Militar Național Regele Ferdinand I… O fost fain… Personalul foarte sictirit, ocupat cu vorbitul la mobil și fară nici o treabă cu ce se întâmplă (sau s-a întâmplat în ultimii 3000 de ani…)

Afară toate exponatele îs aruncate vraiște, ruginite, deteriorate. Mai că îți vine să plângi când vezi tăte tancurile, bombele și tunurile alea triste acolo… Doar… Groparu a fost ca un copil lăsat să se joace în Magazinul de jucării… S-a suit pe tancuri, prin camioane, a tras cu tunu… Poate că acum ați înțeles de ce a dorit atât de mult să mergem acolo…

N-am stat mult. Vreo 4 ceasuri… (ore adică 🙂 )

Apoi am mâncat. DA AM MÂNCAT VERICULE!!! La Vietnamezi. Restaurantul se numește Jumbo, dar nu vă pun linkul pentru că au o melodie când intrii pe site care îți rupe capul… Dar mâncarea e foarte bună. Și multă… Și ieftină… Au și mâncare de post adică salată de varză… 🙂

Hotelul

Ne-am cazat. La Hotel Caro. Care este cel mai OK Hotel de 4* în care m-am cazat. Și nu vorbesc doar despre România. Aș avea nevoie de câteva mîini ca să număr toate hotelurile de 4* pe unde am dormit cel puțin o noapte. O echipă foarte tânără, foarte bine pregătită și extrem de serviabilă. Am fost chiar uimit de cât de bine/repede se desfășoară lucrurile. Camerele sunt de vis. Cu papuci de casă, trusă de cusut, minibar cu prețuri foarte bune, seif și sistem de alarmă în caz de accident în duș. O baie imensă, curățenie lună. M-a impresionat formularul de evaluare a sreviciilor care venea cu un plic autoadresat. Sau cartonul care trebuia să îl pui pe pat în caz că doreai să ți se schimbe lenjeria… Ce mai era prin zonă? 10 săli de conferință și sală de bal. O sală de fitness foarte modernă plus un centru de închiriere GRATUITĂ pentru biciclete. Ar mai fi o groază de chestii de povestit dar prefer să vă las să descoperiți singuri despre ce e vorba. Bineînțeles că scriu aceste cuvinte pentru că am fost cazați gratuit la Hotel Caro datorită unei campanii publicitare coordonate de Standout. Că veni vorba, l-am cunoscut personal pe Ionuț Oprea, deși noi mai lucrasem la o campanie (Orange și baloanele…) sau ca să nu vă confuzez clickio. Vă dau detalii mai încolo.

Actul al III-lea Distratu’

Silver Church. Un club, foarte modern dar cu un mic dezavantaj pentru un concert sau o întâlnire de genul RoBlogFest. Unde te duci ca să socializezi să-ți faci și tu o poză cu Greucenii din Online. adică eu m-am pozat cu Cosmin Tudoran. Care nu era blogher, cred că era pe acolo accidental să vadă dacă se merită. Cred că i-o plăcut. Că azi și-o făcut și el blog. Tre să-l contactez să facem link exchange. Că el nu știe ce-i aia și sigur face…  Da nu mai am poza că s-o stricat cardu. Am uitat să vă zic. Că tovarșu Groparu după ce și-o adus un prieten să-l ducă cu mașina o mai adus unu să facă poze. Pe mine cred că m-o luat să îi speriu pe ăia de vor să se ia de el. Asta o funcționat. Că ne-o ocolit lumea…  Am cunoscut o căciulă de oameni faini. Am reușit să schimb 2 vorbe cu Manafu, Ne-am cunoscut/socializat cu Visurât, Denisa, Zicu – jumătatea de la TVdece, Murgeanu la care i-am mâncat toți pufuleții, Andrei Crivăț (care m-a recunoscut doar pe la ora 12 noaptea, da no, niciodată nu-i târziu…), cu toată familia Sârb și cu Sorin Rusi. Adică Ovi, Tudor și Ta’csu. M-am văzut și cu Alex Negrea și m-am scuzat că nu i-am urmărit emisiunea de la radio. M-a iertat da a zis să nu se mai repete… 🙂  Și bineînțeles pe prietenul nostru cel mai bun chinezu!

Actul al IV-lea. Sticla de țuică!

Sunt mai mult ca sigur că știți povestea cu sticla de țuică de 2 litri. Am dus-o la petrecere. Și ca de obicei au apărut vreo 4-5 eroi care vroiau să ne arate cum se bea țuica. Marea majoritate nu or mai prins restu petrecerii. Asta-i altă discuție. Doar că e fain să îi vezi cum vin și îți explică ei cum beau ei și cât beau ei. După 2 dețuri se schimbă povestea… Cert e că ne-a rămas niște țuică, care a fost predată fotografului oficial. Dar am primit fee back pozitiv și ne vom mai implica în acțiuni de acest gen. Eu personal am băut vreo 25 de beri din alea mici de am și acuma febră musculară… Am un antebraț așa de bine definit… Dar m-am plictisit la un moment dat și nu am mai prestat… Pe la ora 02.00 am cedat și ne-am deplasat spre hotel. Partea faină la ieșirea din club a fost că pentru prima dată în viața lor, o adunătură de tocilari au ținut la ușa clubului o elită fițoasă de București…

Actul al V-lea Activități sociale

La Hotel s-a petrecut partea frumoasă a serii, adică ne-am cuplat cu albanezii (Maka, Marius și Jorj) cu Sârbii și cu Cristina. Săraca fată ce i-au auzit urechile… și uite așa ne-am povestit. Am mâncat pizza, onion rings, am mai băut ceva… Și uite așa s-a făcut dimineață. Am dormit vreo 3-4 ore și ne-am prezentat la întâlnirea cu Andrei Crivăt. A mai fost acolo și Minxeee și pentru o scurtă perioadă de timp și directorul Hotelului, omul care ne-a omenit și ne-a cazat cum a putut el mai bine. Adaug mai târziu, mustrat de Teodora de la Teo’s Kitchen. Care ne-a onorat cu prezenta împreună cu soțul, la micul dejun.

Am purces spre centrul istoric unde ne-am mai adunat cu o echipă , de la un moment dat eram 35 de persoane. Nimeni nu știa cine, ce, cum… Și în îmbulzeala astfel creată, cine se ia de mine și mă pune la respect. Nebuloasa. Da nici eu nu am multe prune-n traistă și ne-am sfădit ca turcii. Da așa de bine că ne-am îmbrățișat și ne-am pupat când ne-am despărțit, și amu de două minute am stabilit că ne mai certăm o dată la Timișoara. Că mă duc la PRbeta în mai. Să nu vă faceți probleme, ne sfădim doar un pic ca să ne mai împăcăm așa fain.

Am băut bere la Curtea Berarilor unde unii dintre noi (cei mai norocoși…) au prestat la un dozator cu vreo 5-6 capuri care era montat deasupra mesei. Foarte fain. Am mai lăsat niște bani la un chinez. Unde am mâncat o supă de am plâns o jumătate de oră. Atât era de iute. Dar foarte buunăă!

Actul VI Venitu’

Și apoi am purces spre casă. Unde știți cum am ajuns…

Biografie

aveți mai jos niște poze și un link către facebookul meu unde mai am nește alte poze… http://www.facebook.com/album.php?id=1211496109&aid=2088244

 

 

 

daca am uitat/omis pe cineva puteti sa ma trageti de atenție. nu a fost intenționat…

17 comentarii la „Bucurestii, RoBlogFest’, Hotel Caro și blogherii”

    1. 1. nu stiu ca n-am dormit deloc. a fost un coup de foudre… ne-am iubit ca-n tinerete… 🙂
      2. nu. toata echipa care a participat la after party la hotel

  1. Din povestea asta inteleg ca Roblogfest e de fapt un fel de road-trip pentru ca blogerii sa scape de neveste/soti si sa bea ceva laolalta, nu premii si alea-alea. Gresesc?

  2. io stiu ca de aia ai uitat de noi pentru ca nu stam fix fix in cluj si no, fiind de la tara de la floresti, nu ti-am facut asa impresie buna ca orasenii astia :))

    1. Tu mândrã ajung acasa si repar nedreptatea. Tu-i mama ei de minte cum uita ea … As zice ca dau o bere sa ma ierti, da nu stiu daca tine vrajeala… 🙂

    1. o fi fost cevA OROARE din text ca eu unu’ nu l-am scris de 2 ori. dar mi se pare fain ca tu esti primul care a observat… poate si primul care a citit tot textul… 🙂

  3. Ai uitat sa povestesti despre cat de rau iti pare ca n-ai impartit un pat matrimonial cu domnul Groparu. Imi cer scuze ca ti-am stricat momentul de glorie. Dar cred totusi ca ai dormit bine, povestea ti-o spus-o oricum..

scrie! :)) simplu. cu contul de Wp, Fb sau Tw

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.