.
pentru clipul audio dati un click pe PLAY…
– Bună ziua!
– Bună ziua.
– Comisar – agent-subofițer-n-am reținut funcția X-ulecsu, actele vă rog!
cotrobăi după acte. I le dau.
Se apucă să le verifice metodic. Din când în când se uita la mine cu o expresie din aia dojenitoare… El îi răspundeam fixându-l în ochi cât de galeș și de duios puteam. Bineînțeles că el aștepta ca eu să îl întreb de ce m-a oprit și bineînțeles că nu l-am întrebat!
După ce s-a plictisit a început destul de autoritar:
– Stiți ce ați făcut…?
– NU! Chiar eram curios! Am centură, eram oprit la stop, nu am avut viteză… ce poate fi?
– V-am văzut vorbind la telefon!
– Nu aveați cum să mă vedeți vorbind, pentru că nu vorbeam. Țineam telefonul în mână. Dar nu vorbeam. Mi-e foarte drag telefonul ăsta. Și îl țin în mână tot timpul. Dacă îl las, risc să mor! Sunt atașat emoțional de el! De fapt vroiam să mă scarpin în fund și de aceea îl țineam în mână. Mă pregăteam să mă scarpin…
– Vă log să lăsați glumițele astea că nu țin la mine!
– Okeiii!
– V-am văzut vorbind la mobil!
– Nu puteam vorbi la telefon, pentru că trimiteam un mail.
No în secunda aia , ceva neuroni din creierul lui au refuzat să mai lucreze și omul o rămas blocat în fața mea, cu hârtiile mele fâlfâind în vânt! Ca să nu mi se rupă asigurarea, pentru că alizeul se întețise, am scos ușor mâna pe geam și am prins gingaș cu două degețele hârtia care se dădea de ceasul morții… Nu cred că eram o priveliște prea comună, cum stăteam noi doi acolo…
Preț de 10 secunde, omul nu a respirat, nu a clipit și nu a scos un sunet. Apoi, a început să clipească, din ce în ce mai des. Și dintr-o dată început să vorbească. Că nu am voie să folosesc mobilul, indiferent de ce funcție a mobilului vorbim, nu am voie să vorbesc, să trimit SMS-uri sau mail-uri! Drept care eu, foarte calm l-am contrazis , ferm dar politicos că nu are cum să demonstreze că trimiterea unui mail este amendabilă. Dar, el a considerat că e cazul să pună capăt discuției:
– Trebuie să vă dau amendă!
Gata cu glumele! Îmi simțeam tensiunea urcând periculos și ca să nu mor de infarct i-am explicat foarte frumos omului:
– Dacă îmi dai amendă, pe lângă faptul că nu îți semnez hârtia aia, ai cuvântul meu de onoare că te dau în judecată!
El, cu un calm autoritar, îmi replică zâmbind:
-Puteți să ne dați în judecată. Doar și noi avem avocați și juriști…
– Prietene! Eu nu dau în judecată instituția aia a voastră de săritori din tufișuri în fața mașinilor sau de pânditori de după colț cu radarul! Eu te dau pe tine, ca și persoană și îți fac plângere penală! Apoi am să te port prin toate tribunalele posibile de la Baia Mare până la București!
No, în momentul acela , neuronii care mai devreme cauzaseră blackout-ul s-au reunit în altă formație. Și polițistul mi-a întins actele:
– De data asta vă iert!
– Cum adică mă ierți. Că doar nu am greșit cu absolut nimic!
S-a întors și a plecat, exact cum a venit…
Deci pentru asta de acu sunt fidel la matale pe blog :)) Demential sa ma fereasca Dumnezeu am ras de am trezit colegii de camera ! Sa auzim de bine sanatate multe si Grija in trafic !
is atasat emotional de telefon=)))))))))))))))))))))
esti noul meu idol.
apropo de caschetari=boschetari, eu am capota alba la masina. si s-au luat de mine s-o vopsesc. eu stiam ca e voie o anumita suprafata din masina sa fie alta culoare…e plin de cazuri din astea…sau aia au voie ca sunt amici cu curcamii, si eu nu ? Nu stii unde anume scrie in lege ca nu e voie sa ai 2 culori, chiar daca le-ai trece amandoua ?! sa le bag in nas
bineninteles, ultima intrebare e intentionat gresita.. 🙂