Critica de arta. Grafitti.

grafitti

.

pentru clipul audio dati un click pe PLAY…

Ma dau și eu după trend și vă ofer în weekend un articol cultural. Toată lumea o face, așa că eu sunt un pic forțat să mă adaptez. Dar pentru că îmi doresc să am succes cu acest blog, mă conformez. Se numește adaptare la mediu.

Astăzi despre stencils, sau grafitti cum zic babele la noi în sat.

1. E cea mai extremă formă de artă: pentru că stai în frig, îți curg mucii, lucrezi noaptea și poți oricând să iei bătaie de la proprietarul suprafeței de lucru – adică a peretelui. Vine ăla pune mâna pe o bordură sau pe un calorifer și te bate până te lasă toothless. În gură. Dar tu care dai din șprei (am scris intenționat așa…) știi lucrul ăsta. Că e periculos, dar totuși te duci.  Mai vine și poliția și te fericește cu o mică bucurie. de la 200 de ron la deal. Din nou. tu cunoști riscurile și totuși te bagi.

2. Are cei mai mulți critici. Nu am auzit nici un om povestind că deși era nervos că îi vopseau ăia pereții, l-au impresionat fonturile folosite și i-a lăsat să termine… NU. Cum iese omul începe să urle. Să înjure. Să dea cu basca de pământ. Asta e o formă de critică! Tot odată sunt sigur că e forma de artă cu cea mai rapidăm reacție din partea criticilor. 0,25 de secunde. Ăsta-i timpul mediu de răspuns din momentul în care omul vede peretele mâzgălit și momentul în care începe să te înjure.

3. Am și eu o întrebare. Când a devenit chestia asta artă?

scrie! :)) simplu. cu contul de Wp, Fb sau Tw

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.