Regimul comunist (vorbim aici de cel de dinainte de revoluție – să nu avem discuții) și-au concentrat eforturile prin anii 70-80 în realizarea de economii. Nu conta la ce. Trebuia să faci economii. Trebuia să raportezi economii și mai ales trebuia ca economiile de anu’ ăsta să fie mai mari decât economiile de anul trecut. Exista chiar și o rată de creștere a economiilor. Planificarea economiilor și punea lor în practică a devenit o isterie națională. Cei din generația mea sigur își mai amintesc cum trebuia să adunăm fier vechi, hârtie și sticle și să le ducem la școală. Toate materialele astfel adunate reintrau în circuitul economic, vezi doamne și generau mari economii. Dar despre economiile făcute în școli de către sistemul comunist (cel de dinainte de revoluție) vă voi vorbi altă dată.
Articolul de astăzi e despre eonomia din construcții făcută de comuniști (ăia de dinainte de revoluție) . Exista chiar și o anecdotă cu Ceaușescu care a intrat într-un bloc în construcție și tot auzea muncitorii cum îl salutau deși stătea singur într-o garsonieră. Și l-a întrebat pe secretarul de partid cum de știu oamenii că el e în garsoniera aia. Păi pereții nu sunt tare groși… Facem economie de material și sunt mai ușor de supravegheat tovarășii…
No fix într-un bloc din ăsta stau eu. Eu stau la etajul întâi. La parter avem spații comerciale. Magazine. Chiar sub mine e un bar de dinamoviști. Chiar dacă nu mă uit la meci știu în fiecare minut ce se întâmplă, cum prestează arbitrul cum joacă băieții și cum stă dinamo în campionat. Lângă birt e un magazin de biciclete. Unde prestează cel puțin 2 rockeri. Zic doi pentru că se aud două voci. Și zic rockeri pentru că ascultă numai muzică rock. Și nu din ăla liniștit. Nu prieteni. Din ăla mega agresiv. Știu și când intră un client în magazin. Muzica se oprește pentru 4-5 minute. n-au vândut nimic. Dacă muzica e oprită 15 minute avem o vânzare…
Avem și o sală de jocuri. Și dacă esti puțin atent auzi dialogurile jucătoriilor cu mașinile la care bagi o sută de lei ca să ai o șansă să câștigi 25… Nu sunt tocmai cordiale și ușor de redat… Dialogurile adică…
Am terminat cu agenții economici, trec în revistă persoanele fizice. Nu le știu numele. Că nu-i cunosc personal. Îi salut când ne întâlnim pe scară. Că așa-i frumos. Dar nu știu care de unde-i. La etajul 1 am un vecin care are probleme mari cu digestia. Ba are diaree, ba e constipat. Știm asta pentru că el se simte obligat să-i strige soției de fiecare dată. De pe budă: „Iar am diaree. De la compotu ăla de prune… fir-ar al dracu… ” sau „m-am constipat, tu! Orezu’ mamii ei de viață”. Când are scaun normal nu ne zice nimic. Știm că e el pentru că fluieră muzică populară când stă pe budă. De cele mai multe ori „pușca și cureaua lată”. Și fluieră cu jale, probabil în amintirea vremurilor când era o adevărată plăcere să se ducă la toaletă. În cealaltă parte tot la etajul întâi avem o familie foarte liniștită. Atât de liniștită încât în fiecare seară fix la ora 23 ne băteau prietenește în perete ca să dăm televizorul mai încet. Ne lasă vineri și sâmbătă până la ora 12. Maxim. Și asta după vreo 3 ture de scandal. Dar în rest nu sunt probleme.
La etajul doi avem o familie de pensionari. El e foarte aprig. Și de fiecare dată când se îmbată trăznește vreo 3 ore o tigaie de tablă de toți pereții. Noi, vecinii, ne-am obișnuit cu spectacolul și de fiecare dată când îl auzim că urcă pe scară cântând știm că urmează simfonia in re major la tigaia smălțiută… Bănuiesc că trăznește o singură tigaie pentru că deja tot ce se putea sparge în casa respectivă s-a spart. E doar o bănuială dar face chestia asta o dată pe săptămână. Restul vaselor or fi cedat de mult… Așa că au rămas cu tigaia cu pricina. Acuma ca să vă rup puțin de povestea asta, imaginați-vă cum ies clătitele sau omleta la oamenii ăștia… Cam ce formă poate avea tigaia aia …
Cealaltă familie de la etajul doi nu stă la noi în bloc. Au încercat să închirieze apartamantul, dar pentru că e deasupra vecinului meu de la etajul întâi, cel care îmi bate mie în perete în fiecare seară, au renunțat. După ce au dat declarații la poliție, pompieri, gaz, deratizare, hingheri, salvare și jandarmerie. Că vecinii mei de la 1 sunt foarte sensibili. Și au reclamat tot ce se putea reclama la orice organ al statului care putea să vină până la noi în bloc și aveau dreptul să sune la ușă și să pună o întrebare…
La etajul 3 avem o familie cu un copil de 18 ani. Foarte de treabă. Și civilizați. Copilul se joacă în fiecare seară Need for Speed. Dar nu dă tare… Să nu ne deranjeze…
Și mai avem un Giolgău care stă singur. Are vreo 50 – 60 de ani. Și are probleme cu prostata. Știm asta sigur pentru că se duce de 3-4 ori pe noapte la baie. Și îl auzim cum înjură printre dinți: „tu-ți morții mătii – nu vrei, ha? Nu vrei! Las că …” restul înjurăturii nu se aude că fix atunci trage apa…
Dar cum vedeți și în titlu cu personajul ăsta avem o problemă. De o săptămână nu se mai duce noaptea la budă. Pentru mine e o mare problemă pentru că mă trezesc noaptea și aștept să aud mersul le baia de la ora 3 de exemplu. Nimic. Nu e bine. Că adorm cu frică. Dacă se duce mai târziu și mă trezește. Că m-am obișnuit să dorm în reprize conform programului de urinat al vecinului de la 3. Și nu reușesc să mă odihnesc. De vindecat nu se putea vindeca peste noapte. De plecat nu e plecat că nu are scrisori în poștă. Deci? Avem o singură explicație. Și-a luat oliță de noapte! Să nu mai meargă degeaba la baie… Mâine mă duc să-l întrreb…
Pe restul nu-i știu, pentru că nu-i aud. Dar totuși vedeți ce comunitate unită au creat economiile comuniștilor (cei de dinainte de revoluție, bineînțeles) în blocul nostru. Suntem mai uniți așa și avem grijă unu de altu…
traiasca halbele reci servite la terasa Ursus, in timpul verii 😀
Am ras de numa’! Imi pare rau, sincer…
ei chiar asa..
acuma fabulezi si tu..sa mai radem si noi..
dar fabulezi bine